Dan Culcer

Dan Culcer (15 iunie 1941, Sulina, judeţul Tulcea) - critic literar. Este fiul Ersiliei (născută Guţu) şi al lui Alexandru Culcer, profesor. După studii elementare la Sighişoara şi liceale la Cluj (Liceul „Emil Racoviţă”), urmează cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română, a Universităţii din Cluj (1957-1963). Va lucra, mai întâi, ca asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureş, va fi şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetări al Academiei, din acelaşi oraş.

Debutează în 1961, în „Luceafărul”, colaborând la numeroase publicaţii din ţară („România literară”, „Steaua”, „Echinox”, „Familia”, „Tribuna”, „Viaţa românească” etc.), dar şi din Ungaria, Polonia, Iugoslavia etc. În 1971 devine, alături de Romulus Guga, Mihai Sin etc., redactor-fondator al revistei „Vatra”.

În 1987, urmându-şi soţia, prozatoarea Maria Mailat, se stabileşte în Franţa. La Paris face diverse meserii, stagii de specializare în IT, sociologie, redactare pe computer etc. După ce urmează cursurile Institutului Francez de Presă al Universităţii Paris II, colaborează sporadic la Radio France Internationale, iniţiază publicaţii electronice (ca, bunăoară, „Asymetria” „revistă de cultură, critică şi imaginaţie”), însă nimic nu îl mai aduce în atenţia scriitorimii din ţară. I-a fost decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1975).

Descendent dintr-o familie cu blazon local (doctorul Colceriu din Târgu Mureş, neam de preoţi şi cărturari), Culcer a fost mereu împărţit între vocaţia publică şi cea „aristocratică”, între participare nobilă şi retragere orgolioasă. La început, după cum o arată şi prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorinţa de-a recepta cultura prin filtrul propriei subiectivităţi, ca reflecţie, şi nu ca judecată de valoare. Notaţii ample, file de jurnal deghizat în glose savante, preocupări de estetică laolaltă cu puseuri de hedo­nism, dar şi de activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice.

Volumul Citind sau trăind literatura (1976) vine după cinci ani de la marea cotitură din viaţa autorului: intrarea în redacţia revistei „Vatra”. Ceea ce contează acum nu mai e (cel puţin vizibil) persoana autorului, ci forţa verdictului său, laolaltă cu anvergura socială a demersului: „Actualizarea criticii înseamnă impunerea unui program, a unei acţiuni de dirijare a conştiinţei publicului, de conştientizare a zonelor de urgenţă, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze şi pentru realism, şi pentru o literatură angajată, definind termenii de realism şi angajare”.

Dar, în acelaşi timp, „moralistul, psihologul, filosoful, criticul şi sociologul trebuie să se întâlnească în aceeaşi persoană cu scriitorul. Critica fără talentul scrisului nu are şansa să determine modificări în conştiinţe, modificându-şi ea însăşi conştiinţa.” E limpede programul (utopic în condiţiile culturii de masă sub dictatură): voinţa de dominare, paralel cu supunerea eului criticului la un exerciţiu perpetuu de autodesăvârşire întru captarea esenţelor publice.

Moralist, psiholog şi filosof, Culcer nu a ajuns. În schimb, sociolog - da. Părăsind voluptăţile autonarative şi lirismul rafinat al reflecţiei morale, criticul literar de direcţie şi întâm­pinare de la „Vatra” (foarte preocupat de istoria românilor în spaţiul maghiarizării) se va orienta accentuat înspre sociologia literaturii, înglobând teorii estice şi occidentale, de stânga şi de dreapta.

Cartea Serii şi grupuri (1981) făcea o breşă serioasă la vremea apariţiei în rândul comentatorilor literari tocmai prin ambiţia de a inventaria nu atât figuri, cât fenomene literare, nu neapărat reuşite individuale, cât tendinţe epice, poetice, ideatice. Schiţe pentru o retorică a romanului cu teză se intitula secvenţa în care se află incluşi Augustin Buzura, Alexandru Ivasiuc şi D.R. Popescu, George Bălăiţă, Norman Manea şi Dana Dumitriu.

Seismografia critică îi cuprinde pe Alexandru George şi Mircea Zaciu, dar şi pe Marian Papahagi, Ion Vartic, Mircea Iorgulescu şi Laurenţiu Ulici. Eseul e reprezentat de Nicolae Steinhardt, Nicolae Manolescu şi Octavian Paler, de Mircea Maliţa şi Florin Mugur, după cum nu lipsesc „Şcoala de la Târgovişte” (sintagma e lansată de Culcer), prozatori ca Mihai Sin, Mircea Nedelciu etc. Prin câteva „note sociografice”, într-un volum din 1981 este avansat conceptul de generaţie (serii, grupuri, pe sistem filatelic), care avea să facă o carieră strălucitoare în anii ’80.

Opera literară

  • Un loc geometric, Bucureşti, 1973;
  • Citind sau trăind literatura, Cluj Napoca, 1976;
  • Serii şi grupuri, Bucureşti, 1981.

Traduceri

  • Rodion Markovits, Garnizoana din Siberia, prefaţă de Alexandru Simion, Bucureşti, 1975;
  • Domokos Samuel, Octavian Goga. Anii studenţiei. Traducerile, prefaţă de I.D. Bălan, Bucureşti, 1978.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …