Cuvânt, de Tudor Arghezi (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară artă poetică

Tudor Arghezi, scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic în poezie. Pornind de la forţa cuvântului, el creează o altă manieră literară, cunoscută sub denumirea de „estetica urâtului”.

Inovaţia stilistică argheziană constă în revalorificarea cuvintelor, cărora le dă noi sensuri, în ideea că acestea sunt atotputernice, pot schimba esenţa universului, concepţie care constituie arta poetică a lui Tudor Arghezi. Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.

Poezia Cuvânt este o artă poetică argheziană, deoarece exprimă concepţia poetului despre forţa cuvântului, idee izvorâtă, probabil, şi din credinţa biblică: „La-nceput a fost cuvântul”. Altfel spus, crezul lui Arghezi este acela că, prin puterea lui, cuvântul poate crea sau poate distruge, cuvântul este omnipotent (atotputernic).

Poezia Cuvânt, de Tudor Arghezi, a fost publicată în volumul Cărticică de seară din 1953 şi constituie una dintre creaţiile care exprimă arta lui poetică, alături de Testament, Rugă de seară şi altele. Omagiul sincer pe care Arghezi îl aduce cărţii este ilustrat şi de poezia Ex libris: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaş cumpănită / Eşti ca o floare anume înflorită / Mâinilor mele care te-au deschis”.

Titlul

Titlul poeziei Cuvânt are o multitudine de sensuri, el putând fi un sinonim pentru gând, idee exprimată prin vorbe, zicere, cuvântare, discurs, învăţătură, dar în concepţia lui Arghezi „cuvântul” este cel care generează o lume imaginară, cartea. Prin cuvânt, poetul defineşte creaţia artistică, opera literară.

Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic

Poezia este alcătuită din trei strofe inegale ca lungime şi un vers liber în final. Compoziţional, în poezie se manifestă trei idei fundamentale: relaţia autor-cititor, lumea imaginară a creaţiei artistice, a cărţii şi creaţia însăşi, ca rod al talentului şi al efortului creatorului artist.

Prima strofă

Poezia începe cu o adresare directă către cititor şi cu intenţia declarată de a crea pentru acesta o carte, pe care să i-o dăruiască: „Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar, / O carte pentru buzunar”. Preţuirea lui Arghezi pentru carte reiese din folosirea diminutivului „cărticică”, pe care îl aşează ca apoziţie la „O carte mică”, sugerând dragostea pe care o are poetul pentru creaţia sa. Mijloacele cu ajutorul cărora Arghezi creează sunt slovele, un arhaism pentru „litere”, folosit cu intenţia de a exprima ideea că arta cuvântului scris este foarte veche.

Tudor Arghezi

Poetul dă viaţă cărţii prin elemente din lumea „fărâmei”, construind metafore sugestive: „din înţelesuri furnicile”, „celule” şi „suflete de molecule”. Instrumentele muzicale „un violoncel”, „o harpă” şi „cimpoiul” sunt sugestive pentru creaţia artistică melodioasă, armonioasă, poetul dorind să creeze o poezie a jocului, a boabei şi a fărâmei, specifică liricii argheziene. De aceea el foloseşte, prin metafore, simbolurile acestor instrumente, luând vieţuitoare din lumea minusculă - „un brotăcel”, „o lăcustă” şi „un scatiu” -, care să realizeze o muzicalitate feerică, încântătoare.

Strofa a doua

Strofa a doua exprimă dorinţa arzătoare a eului liric de a crea o carte atractivă, care să-l intereseze pe cititor. Pentru a reuşi să scrie o operă literară care să ajungă la sufletul cititorului şi să-l farmece - „Farmece aş fi voit să fac / Şi printr-o ureche de ac / Să strecor pe un fir de aţă / Micşorată, subţiata şi nepipăita viaţă” / Până-n mâna, cititorule, a dumitale” - poetul se adresează direct printr-un vocativ, „cititorule”, iar pentru a exprima ideea de originalitate şi vivacitate a creaţiei, el apelează la un epitet triplu în inversiune: „Micşorată, subţiata şi nepipăita viaţă”.

Ultima strofă

Ultima strofă exprimă metaforic mijloacele artistice prin care poetul dă viaţă operei sale, prin repetiţia adverbului cu valoare de epitet „niţică”: „niţică scamă de zare, / Niţică nevinovăţie, niţică depărtare”. Arghezi sugerează astfel sensibilitatea lirică a operei create, „o cărticică nouă”, care trebuie să exprime gingăşie, puritate şi profunzime de idei, trăsături reliefate şi de repetiţia adverbului „măcar”: „Măcar câteva crâmpeie, / Măcar o ţandără cu curcubeie, / Măcar niţică scamă de zare”.

Noua creaţie, remarcabilă prin originalitate, trebuie să ilustreze un conţinut bogat în idei şi în frumuseţea exprimării, ficţiunea şi imaginaţia fiind sugerate de metafore - „parfumul umbrei şi cenuşa lui”, „nimicul nepipăit” -, care să producă emoţie şi încântare în inima cititorului: „Acela care tresare / Nici nu ştii de unde şi cum”.

Versul liber din finalul poeziei, urmat de puncte de suspensie, îndeamnă la meditaţie, la cugetare asupra creaţiei, pentru care poetul a depus efort şi a investit talent: „Am răscolit pulberi de fum...”. Cuvântul-cheie al poeziei este „carte”, ilustrată atât prin repetiţie - „O carte pentru buzunar, / O carte mică”, precum şi prin diminutivul „cărticică”.

Prozodia

Măsura versurilor este inegală, variind între 4 şi 16 silabe. Rima este împerecheată, iar ritmul este remarcabil prin muzicalitatea inedită, creată prin figurile stil, prin topica propoziţiilor sau prin intercalările câte unui vers liber în interiorul strofelor.

Tudor Arghezi exprimă în poezia Cuvânt concepţia sa despre atotputernicia cuvântului scris, ideea că opera literară este rodul talentului şi al trudei, aducând totodată un omagiu cărţii, care trebuie să sensibilizeze şi să emoţioneze pe cititor. De aceea, această poezie este o artă poetică.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …