Curtea părăsită, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Curtea părăsită, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Din copilărie în 1956.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Din casa mare, de zid, acoperită cu ţiglă, nu mai rămăsese decât o sperietoare. Cele patru camere priveau, oarbe şi pustii, prin ferestrele fără geamuri, prin spărturile în care erau aşezate odată uşile. Nu numai la uşi şi la ferestre erau rănite zidurile până la cărămida roşie, ci pretutindeni tencuiala era căzută şi măselele cărămizilor erau roase. Pe unele locuri, se făcuseră spărturi în pereţi.

Din acoperiş nu mai rămăseseră decât câteva grinzi înnegrite şi o singură pereche de căpriori se mai înălţau alături de coşul înnegrit. Pârâiaşe sure, uscate, brăzdau pereţii pe unde nu căzuse încă toată tencuiala şi se mai vedeau petice de var. Înlăuntru, dărâmături. Se adunaseră gunoaie aduse de vânturi şi înfundate aici, prefăcându-se, cu anii, în pământ. Mirosea a părăsire, a umezeală putredă, a moarte. Cu rănile zidurilor, ce ţineau loc de ferestre şi de uşi, veşnic deschise, de ani, cum nu se aerisea acest adăpost al liliecilor şi al bufniţelor?

În jurul ogrăzii nu mai era nici urmă de gard. Curtea, cu grădina, era cât pentru patru gospodării. Creştea, într-o puternică vegetaţie, scaiul, cucuta, urzica, dar mai ales loboda şi ştirul. Acestea din urmă erau adevăraţi arbuşti.

Din grajdurile şi şoproanele din rundul curţii nu mai rămăsese decât câte o piatră din temelii, mai greu de dus. Se putea descoperi, căutată anume, în pădurea buruienilor.

În grădină, niciun pom, nici dintre cei tineri, nici dintre cei bătrâni. Spinii năpădiseră pretutindeni şi din frunze pline, grase, luminau metalic în soarele de iulie.

Se ridica, din vegetaţia aceasta sălbatică, o mireasmă tare, de sevă pişcătoare, gata să te ameţească.

Deşi nu era gard de nicio parte, nu se zărea un purcel rătăcit pe aici, o găină de pe la vecini.

Casa părăsită dormea, cu curtea, cu grădina, ca într-o pustietate. Această vatră de neam vestit era aşezată între două uliţi ale satului. Oamenii îi spuneau: Curte. Cei care locuiseră aici au fost un fel de boiernaşi, coborâtori dintr-un administrator străvechi al grofului din sat.

După ce am umblat de-a rândul prin grădină, prin curte, prin casă, şezui la soare pe o piatră de moară, neurnită de vremuri de la locul unde o ştiam odată.

Rudenia mea, Ilarie, se aşeză lângă mine. Pornisem amândoi prin sat, să văd ce schimbări s-au mai făcut de douăzeci şi cinci de ani. De atâta amar de vreme n-am mai fost la vatra părintească! Ajungând la icul dintre cele două uliţi, m-am oprit dezorientat. Aici era casa domnului Gabor, sau mi-am uitat eu? Am privit îndelung sperietoarea aceea şi am voit să merg mai departe.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …