Cultura în Transilvania în secolul al XVII-lea

Strânsa colaborare dintre biserică şi autoritatea de stat, pe de o parte, şi slăbirea poziţiilor intelectualităţii laice, pe de altă parte, au avut ca rezultat trecerea din nou a vieţii culturale, mai ales în prima jumătate a secolului, sub controlul şi îndrumarea bisericii. Cu tot caracterul dominant al bisericii, nu se poate vorbi, totuşi, de absenţa ideilor progresiste în cultura transilvană din această epocă.

Noile curente de idei au pătruns în Transilvania prin studenţii transilvani care studiaseră la universităţile din Anglia, Belgia şi Olanda şi prin unii oameni de ştiinţă din Apus. Dintre aceste curente au făcut parte puritanismul, cartezianismul şi cocceianismul. Toate trei s-au format în condiţiile începuturilor capitalismului şi au exprimat năzuinţele social-politice ale burgheziei în ascensiune.

Duşman al feudalismului bisericesc, puritanismul cerea înlocuirea conducerii episcopale cu o cârmuire aleasă dintre laici. În acelaşi timp, pe plan social-politic, puritanismul s-a manifestat ca adversar al orânduirii feudale şi al monarhiei absolute. În sânul puritanismului s-au format două curente: unul moderat, al prezbiterienilor, şi altul radical, al independenţilor.

În Transilvania, date fiind condiţiile social-economice şi politice mai puţin evoluate, nu s-a răspândit curentul radical, ci cel moderat, prezbiterianismul. Acesta şi-a început activitatea mai întâi în domeniul învăţământului, cu scopul modernizării acestuia şi al instruirii unor pături cât mai largi ale poporului. Ideile puritane au influenţat îndeosebi evoluţia culturală a populaţiei maghiare, dar ele se regăsesc, de exemplu, şi în opera protopopului Ioan Zoba din Vinţ: Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare (1685), prelucrare după mai mulţi autori puritani englezi, prin intermediu maghiar.

Cartezianismul, doctrină filozofică iniţiată de francezul Rene Descartes (Cartesius), a însemnat un mare progres în istoria gândirii, datorită faptului că punea raţiunea umană pe o treaptă superioară credinţei şi revelaţiei. Totuşi, în domeniul ontologic, cartezianismul reprezenta o concepţie dualistă, admiţând, paralel cu existenţa materiei, o prioritate relativă a spiritului şi încercând să împace ştiinţa cu religia. Deci cartezianismul nu era consecvent până la sfârşit pe drumul început, în ultimă analiză făcând concesii religiei, în dauna ştiinţei.

De acest curent ideologic, pregătitor al luminismului european, studenţii transilvani ajunşi în Olanda şi în Belgia s-au apropiat prin intermediul mai moderat al cocceianismului, apropiat de concepţia lui Descartes, şi s-au întors în ţară ca semicartezieni. Dar în condiţiile societăţii feudale din Transilvania, în plin feudalism şi în toiul discuţiilor religioase, chiar şi numai frânturile de idei carteziene s-au dovedit a avea puteri mobilizatoare.

Cocceianismul şi-a luat numele de la un profesor din Leyda, teologul Ioan Koch (Coccejus), adept al cercetărilor ştiinţifice libere, nesupuse nici unei autorităţi. Această poziţie îl apropia de filozofia carteziană. Ideile cocceianiste despre necesitatea punerii de acord a credinţei cu cerinţele raţiunii au pregătit terenul pentru răspândirea filozofiei lui Descartes şi în genere a raţionalismului. Larga răspândire a acestor curente în veacul al XVII-lea a avut drept consecinţă o ascuţire a luptei ideologice.

Ideologia oficială porni atacul împotriva acestor curente progresiste, care au fost condamnate de sinoadele bisericii reformate, ţinute la Satu Mare în 1646 (puritanismul) şi la Iernut (Luduş) în 1673 (cocceianismul şi cartezianismul), ceea ce n-a împiedicat însă răspândirea lor mai departe. Totuşi, victoria şi influenţa lor, mai ales în ştiinţele naturii (a cartezianismului), nu au putut fi depline din cauza reacţiunii feudale, favorizată şi de ocuparea Transilvaniei - spre sfârşitul veacului - de către Habsburgii catolici. Terenul era însă pregătit pentru primirea, în veacul următor, a ideilor luministe.

Check Also

Limba slavă – limbă a culturii feudale româneşti

Strâns legată de începuturile organizării bisericeşti sub egida taratului bulgar este şi introducerea limbii slave …

Stratificarea ţărănimii din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Politica social-economică a statului feudal, a nobilimii şi a bisericii catolice, dezvoltarea relaţiilor băneşti şi …

Cultura ceramicii liniare

Tot dintre culturile vechi neolitice identificate pe teritoriul României, aproape exclusiv în urma cercetărilor intense …

Cultura slavilor în secolele VI-IX. Religia

„Orice religie – spune Engels – nu este altceva decât oglindirea fantastică în minţile oamenilor …

Creşterea forţelor antifeudale în Transilvania. Mişcarea naţională şi democratică română (1822-1847)

În deceniile premergătoare anului 1848, s-a format în Transilvania o pătură burgheză de o oarecare …