Cultura Coţofeni

Cultura Coţofeni (după numele localităţii Coţofenii din Dos, judeţul Dolj) se cunoaşte mai demult. Este o cultură care se formează şi se dezvoltă în perioada de tranziţie, dar în unele părţi ale teritoriului României, şi anume în Banat şi Transilvania, ea durează, în forme evoluate, mai mult. Este răspândită în Oltenia, Banat şi Transilvania. Elemente ale culturii Coţofeni au fost descoperite în ultimii ani şi la răsărit de Olt, ca, de pildă, la Slatina şi la Retevoieşti (lângă Curtea de Argeş). De cultura Coţofeni este legată şi cultura „ceramicii cu împunsături succesive” din Transilvania.

Triburile cu cultura Coţofeni au avut o economie cu un predominant caracter păstoresc. Prezenţa râşniţelor de mână documentează şi practicarea agriculturii primitive. Aşezările purtătorilor culturii Coţofeni se întâlnesc deopotrivă la munte, în regiunea de dealuri şi la şes. Unele dintre ele au un caracter sezonier, fiind locuite numai în perioada păşunatului. În mod vremelnic se ocupau şi peşterile.

În general, aşezările Coţofeni nu erau întărite, dar cele de pe înălţimi aveau caracterul unor „cetăţui” naturale. Se cunosc însă şi aşezări cu şanţ şi val de pământ, ca cea de la Castrele Traiane (comuna Pleniţa, judeţul Dolj) şi cea întărită prin terasare de la Boarta (lângă Mediaş), fără a exista însă siguranţă că fortificaţiile respective sunt din această vreme.

Cele mai caracteristice forme de vase ale culturii Coţofeni sunt ceştile cu o toartă supra-înălţată şi buza oblică, amorfe cu gâtul cilindric şi corpul bombat, strachina emisferică şi cu buza îngroşată spre, interior. Ornamentarea vaselor foloseşte tehnica inciziei, mai rar incrustaţia şi excizia. Sunt răspândite motivele decorative formate din aplicaţiuni în relief, benzi incizate şi umplute cu liniuţe paralele sau motivul-căprior, cel în formă de ramură de brad, „boabele de linte” etc.

Originea culturii Coţofeni este locală, ea reprezentând rezultatul unui proces autohton, desfăşurat în special pe fondul Sălcuţa şi Petreşti, la care s-a adăugat participarea factorului răsăritean, a celui sudic (helladic), şi a celui venit dinspre vest şi nord-vest, prin culturile Baden-Pecel şi Vucedol, acestea din urmă pătrunzând, prin unele elemente ale lor de structură şi prin influenţe până în vestul şi sud-vestul teritoriului României.

În decursul epocii neolitice s-a lărgit mult, în raport cu epocile precedente, câmpul activităţii productive a oamenilor. Au apărut noi ramuri ale producţiei materiale, care s-au dezvoltat mereu de-a lungul celor trei milenii şi jumătate cât a durat aproximativ neoliticul. Munca în comun a fost şi în acest răstimp un izvor de progres, înlesnind acumularea şi transmiterea experienţelor colective.

Colaborarea şi ajutorul reciproc, în cadrul comunităţilor gentilice matriarhale au constituit o forţă a colectivului şi au permis obţinerea unor mari succese în domeniul producţiei. Legăturile de rudenie prin sânge au închegat puternic comunitatea, [iar munca în comun, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi repartiţia egală a produselor au cimentat relaţiile comunitare.

Dar dezvoltarea forţelor de producţie, creşterea productivităţii muncii separarea creşterii vitelor ca ramură de producţie deosebită (prima mare diviziune socială a muncii), cu urmarea firească a dezvoltării schimbului intertribal regulat - au fost cauzele care au determinat, încă din perioada de tranziţie, începutul procesului de transformare a relaţiilor comunitare, aşa cum le cunoscuse societatea primitivă în epoca de înflorire a orânduirii gentilice matriarhale.

Spre sfârşitul perioadei de care ne-am ocupat mai sus, se iviseră şi acele condiţii care au făcut necesară apariţia marii familii patriarhale, ca celulă economică, în opoziţie cu ginta. În epoca ce s-a încheiat, au fost create premizele acelor posibilităţi de a produce, nu prin forţele întregii comunităţi ca până atunci, ci prin colective mai restrânse, cum au fost marile familii. Prin aceasta începea procesul destrămării comunei primitive întemeiate pe organizarea gentilică. Procesul a avut o desfăşurare lentă, în condiţii istorice variate.

Check Also

Cultura ceramicii pictate de tip Petreşti

Încă demult se cunoşteau în Transilvania centrală şi vestică resturi de ceramică pictată, fină, executată …

Cultura dacică în secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Vorbind de cultura dacică, înţelegem să expunem în paginile ce urmează nu atât aspectul ei …

Cultura în vremea feudalismului timpuriu pe teritoriul României

Săpăturile arheologice recente au scos la iveală urme de cultură românească încă din veacul al …

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită …

Cultura greco-romană în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

Transformările economice şi politice prin care a trecut Dobrogea sub stăpânirea romană au determinat o …