Cultura ceramicii liniare

Tot dintre culturile vechi neolitice identificate pe teritoriul României, aproape exclusiv în urma cercetărilor intense din ultimii ani, face parte şi cultura cu ceramică aşa-zisă liniară, deoarece este împodobită cu ornamente spiralo-meandrice formate din linii continue. Această cultură - care în centrul Europei reprezintă deocamdată cea mai veche manifestare a vieţii triburilor neolitice - s-a răspândit treptat spre vest până în Belgia şi Franţa, iar într-o fază mai târzie şi spre răsărit, punctele cele mai înaintate în această direcţie fiind situate deocamdată dincolo de teritoriul Republicii Moldova, până la Bug.

Triburile care au creat această cultură se ocupau în primul rând cu cultivarea primitivă a plantelor şi cu creşterea animalelor, deşi vânătoarea şi culesul trebuie să fi jucat încă un rol relativ însemnat în procurarea hranei. Cultivarea plantelor făcându-se însă cu unelte primitive, pământul era lucrat cu totul superficial şi astfel în chip firesc ogoarele se secătuiau destul de repede, devenind neproductive.

Din această pricină, şi desigur într-o anumită măsură şi în urma înmulţirii populaţiei, triburile neolitice central-europene ale ceramicii liniare erau con-strânse să se deplaseze treptat în căutarea altor terenuri de cultivat. În felul acesta - într-o fază mai târzie - numită a ceramicii liniare cu capete de note muzicale, după una dintre caracteristicile principale ale decorului vaselor - asupra căreia se va reveni - purtătorii acestei culturi au ajuns şi pe teritoriul României, în Moldova şi în Transilvania.

Fără să fie prea numeroase, descoperirile de până acum din Moldova, situate mai ales între Siret şi Prut (Glăvăneştii Vechi, Larga Jijiei, Perieni etc.), dar şi între Siret şi Carpaţi (în special la Traian - Dealul Fântânilor pe valea Bistriţei şi la Suceava), ne dau posibilitatea să afirmăm că cel puţin centrul şi o parte din nordul Moldovei au fost ocupate la un moment dat de triburile ceramicii liniare. Descoperirile de până acum din Transilvania sunt deocamdată mai puţin numeroase şi unele chiar contestate. Într-adevăr, nu se cunosc resturi de ceramică liniară decât în stra-tele vechi de la Turdaş (lângă Orăştie), apoi la Cipău, la nord-est de Cluj, şi la Rupea, între Olt şi Târnave, în această ultimă localitate găsindu-se un singur fragment.

Aceste triburi paşnice nu căutau pentru aşezările lor poziţii dominante pe malurile râurilor mari, ci se stabileau de preferinţă pe terasele joase şi pe şesurile din vecinătatea imediată a unor cursuri secundare de apă. Aşezările lor constau din aglomerări de colibe construite în grupuri la suprafaţa solului, pereţii fiind făcuţi din lipitură de lut cu multă pleavă, aşternută pe un schelet de pari şi de nuiele.

În lipsa unor săpături ample, nu se poate spune deocamdată decât că aşezările nu par să fi fost prea întinse, în multe cazuri fiind vorba chiar numai de locuiri cu totul sporadice. Din acelaşi motiv, nu se ştie dacă şi aici purtătorii acestei culturi au folosit sau nu marile locuinţe construite din lemn, cunoscute din aria lor de răspândire din Europa centrală.

Unealta caracteristică a culturii ceramicii liniare este toporul în forma de calapod, din piatră şlefuită, cu o faţă bombată puternic şi cu cealaltă plată, pe care purtătorii acestei culturi au dus-o pretutindeni unde s-au răspândit. Cât despre uneltele de silex, ele sunt mai ales microlitice, de tradiţie mezolitică, câteodată şi de forme geometrice, folosindu-se de altfel şi obsidiana: ca forme se remarcă răzuitoare, râcâitoare discoidale, străpungătoare şi unele lame. S-au găsit şi râşniţe primitive de piatră, care alături de pleava din lutul ceramicii constituie o dovadă directă a cultivării plantelor.

A doua ocupaţie de bază a acestor triburi era creşterea animalelor domestice: între oasele descoperite se pare că predomină acelea de cornute mari. Vârfurile mici de săgeţi de silex pedunculate indică folosirea arcului, desigur şi pentru vânătoare. Iar scoicile şi melcii din locuinţe arată că populaţia acestor mici aglomerări îşi completa hrana culegând nu numai plante, ci şi mici vieţuitoare. Greutăţi din lut ars, rotunde şi găurite, documentează folosirea războiului primitiv de ţesut.

Dintre celelalte resturi ale acestei culturi, un element specific îl constituie ceramica cenuşie, din pastă bine aleasă şi arsă uniform, decorată cu motive în benzi liniare - mai ales unghiulare, dar şi arcuite sau spiralice - ale căror linii sunt întrerupte din loc în loc de gropiţe ce dau impresia unor note pe portativ, aspect care a dus la atribuirea numelui de ceramică liniară cu capete de note muzicale.

Forma tipică este aceea de bol semisferic, la care se adaugă şi unele vase cu început de gât, ca şi acelea cu corpul relativ sferic, cu gât cilindric şi cu fundul plat. A doua specie, aşa-numită de uz casnic, este mai primitivă şi conţine ca degresant pleavă de cereale. Statuetele feminine de lut ars descoperite indică şi aci un cult al fecundităţii. Un mormânt descoperit la Cipău arată că şi pe teritoriul României morţii erau înhumaţi; până acum nu s-a găsit nici un astfel de mormânt în Moldova.

După cum s-a văzut, neoliticul vechi din Moldova şi din Transilvania - înainte de pătrunderea triburilor ceramicii liniare - este reprezentat prin cultura Criş. Întrucât ne lipsesc dovezile că purtătorii culturii Criş părăsiseră aceste locuri înainte de venirea triburilor liniare, este de presupus că tocmai acestea din urmă au împins treptat triburile culturii Criş de pe văile ocupate de ele, probabil spre răsărit.

Check Also

Cultura dacică în secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Vorbind de cultura dacică, înţelegem să expunem în paginile ce urmează nu atât aspectul ei …

Cultura în vremea feudalismului timpuriu pe teritoriul României

Săpăturile arheologice recente au scos la iveală urme de cultură românească încă din veacul al …

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită …

Cultura greco-romană în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

Transformările economice şi politice prin care a trecut Dobrogea sub stăpânirea romană au determinat o …

Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura …