Cucerirea Sarmizegetusei (iulie 106 d.Hr.)

 

În primăvara anului 106, armata romană deţinea controlul asupra zonei capitalei Daciei. Decebal rezista la Sarmizegetusa, în fruntea unor efective reduse, fiind abandonat de mulţi dintre nobilii săi. Cetatea se afla pe culmea unui munte la altitudinea de 1.200 m şi avea forma unui hexagon neregulat, cu suprafaţa de circa 3 ha. Ea avea două porţi.

Zidul de incintă gros de 3,2 m şi înalt de 4-5 m era construit în tehnica specifică dacică, din paramente de blocuri masive de piatră între care erau fixate bârne transversale de lemn. În interior s-au descoperit conducte de aducţiune a apei, canale de scurgere, drumuri pavate. Se estimează că fortificaţia putea adăposti între 4.000 şi 5.000 de oameni. După pacea din 102 a fost construit un val de pământ la vest, pentru a consolida apărarea. Chiar aşa, elementele de fortificare au rămas inferioare faţă de cele ale cetăţilor de la Costeşti, Blidaru şi Piatra Roşie.

Asediul capitalei a fost organizat prin dispunerea maşinilor de luptă, a unor turnuri de lemn şi a scărilor de-a lungul zidului de incintă. A fost construită şi o fortificaţie temporară de pământ care proteja trupele romane. Garnizoana dacică a reuşit să respingă mai multe atacuri, dar epuizarea resurselor de apă şi hrană a făcut imposibilă continuarea rezistenţei (armata romană a distrus conductele care aprovizionau cetatea).

Modul în care a fost realizat asediul ilustrează eficacitatea tehnicii de luptă folosite de romani în străpungerea fortificaţiilor. Zidurile au cedat, astfel că armata romană a putut pătrunde în cetate, aceasta fiind incendiată de luptătorii daci care au mai supravieţuit. Decebal a reuşit să fugă, pentru a rezista în altă cetate. Luptele au mai continuat un timp în zona altor cetăţi. Dacii au atacat un castru roman, dar au fost respinşi.

După această bătălie finală, Decebal a încercat să se refugieze spre partea de nord a Daciei sau spre Moldova, unde putea conta pe sprijinul carpilor sau al bastarnilor. El a fost însă ajuns din urmă de un detaşament comandat de ofiţerul Tiberius Claudius Maximus. Pentru a nu fi capturat, regele Daciei s-a sinucis. Dacia a fost definitiv înfrântă şi transformată în provincie romană înainte de 11 august 106.

Regiunile din est care nu făceau parte din regatul lui Decebal nu au fost incluse în provincie, dar au fost puse sub supraveghere. Obiectivul strategic urmărit de Traian încă din 101a fost îndeplinit. Fragment din Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII. 14: „Decebal, atunci când reşedinţa sa regală şi întregul ţinut peste care domnea au fost cucerite, când el însuşi s-a văzut în primejdie de a fi prins, s-a sinucis, iar capul său a fost adus la Roma”.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …