Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă (27 martie 1968, Săveni, judeţul Botoşani) - poet, eseist şi traducător. După absolvirea Liceului „A.T. Laurian” din Botoşani, urmează Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine (1987-1989) şi Facultatea de Limbi Clasice (1989-1993) la Universitatea din Bucureşti şi studii teologice la Seminarul Conciliar din Madrid (1991-1992).

În 1994 şi 1995, este asistent de limba şi literatura greacă la Universitatea din Timişoara; în 1995 şi 1996, pregăteşte un doctorat la Universitatea Paris IV - Sorbona (Le Moine et la mort. Enquete sur les recits du mort dans le monachisme egyptien). Între 1996 şi 2001, tot la Sorbona, lucrează la o teză de doctorat cu subiectul Les Metamorphoses de l’Antichrist chez les Peres de l’Eglise (II-V-e siecles), susţinută cu menţiunea „tres honorable”. A publicat numeroase volume - eseuri, jurnal, ediţii, traduceri, cărţi de interviuri etc. - şi a participat la o serie de colocvii în ţară şi străinătate.

După „inerentele” încercări poetice, autocalificate drept „din ce în ce mai goale, mai raţionale, mai cuminţi”, Bădiliţă irumpe, cu volumul Nodul gordian (1996, ediţie „renegată” ulterior), în teologie, înspre isihasm, istoria religiilor, filosofia religiei şi comparatistică în domeniu, fiind - alături de Toader Paleologu, Adrian Papahagi etc. - unul dintre promotorii noii spiritualităţi creştine în spaţiul românesc. „Mă interesează să prind structura acelei filosofii ortodoxe pe care am intuit-o la un moment dat în cursurile lui Nae Ionescu. Din păcate, noi n-am făcut altceva, în teologie, decât să-i maimuţărim fie pe nemţi, fie pe franţuji, fie pe ruşi (cu câteva serioase excepţii).”

E aici ironie puţin acidă, umor tandru şi ceva (falsă) auto-persiflare, dar şi un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiţie sau angajare religioasă şi chiar politică, dăruire creştină, răceala bibliotecii sau cinism necruţător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea îi ocoleşte pe români? Cum de s-au adunat atâtea complexe, uri, meschinării în sufletul neamului ăstuia nefericit? Este limpede în toate aserţiunile şi interogaţiile lui Bădiliţă spumegaţia cioraniană, exasperată de România din prea înfocată pasiune pentru ea, după cum e limpede oscilaţia autorului, aşa-zicând, între Cruce şi Sabie: „Mi-a dispărut orice pasiune pentru România. Mă gândesc la ea cu acea duioşie mucalită cu care mă gândesc uneori la iubitele din şcoala generală. Dar numai o ţară netrebnică, bolnavă, degenerată poate fi iubită cu pasiune” (Tentaţia mizantropiei, 2000).

 Din asidua frecventare a ideii creştine ruse, paralel cu venerarea profund simpatetică a ceea ce Emil Cioran numea „la pensee reactionnaire”, câştigă profunzimea reflecţiei, dar pierde simţul proporţiilor şi nuanţelor; câştigă partea sobră, conservatoare, antifrivolă şi profund constructivă a persoanei culturale, dar pierde omul raţional, tolerant, absolutist numai în relativizare; câştigă statura morală şi vigoarea „militară” a etosului individual, însă natura socială a eului se alterează în ritm susţinut, apucând-o tot mai încruntat pe calea unui anumit fundamentalism. În orice caz, cultul construcţiei nu poate face decât bine în perimetrul unei generaţii prea puţin interesate de temeinicie şi de necesitatea naturii catalitice a omului de cultură. Pe de altă parte, Bădiliţă este şi un interlocutor foarte activ şi eficient în planul discuţiilor de idei.

Întâlnirea cu sacrul, carte de interviuri cu şi despre Mircea Eliade, alcătuită împreună cu Paul Barbăneagră (1996), ca şi dialogurile cu Theodor Cazaban din Captiv în lumea liberă (2002) conţin foarte multe idei incitante, valabile în perspectiva reevaluării perioadei interbelice, dar şi de o actualitate de netăgăduit. Abordarea lui Mircea Eliade, ca şi a problematicii sacrului în lume şi la români în genere, alături de conservatismul din convorbirile cu Teodor Cazaban, circumscriu istoria dilemelor naţionale în context european, în dialog cu puseurile americanofobe din acelaşi spaţiu al Europei, cu dialectica alogenie-autohtonism, catolicism-ortodoxie, ca şi cu relaţia dintre Biserica Ortodoxă Română şi laicatul „intelighenţiei” etc. Se poate spune că, prin Bădiliţă şi confraţii săi, dialogul subteran al generaţiei „Criterion” cu generaţia ’90 este menit unor rezultate din ce în ce mai surprinzătoare.

Opera literară

  • Nodul gordian, Bucureşti, 1996; ediţia Bucureşti, 2002;
  • Sacru şi melancolie, Timişoara, 1996;
  • Cartea micilor erezii, Satu Mare, 1999;
  • Tentaţia mizantropiei, Iaşi, 2000;
  • Regele cu o harfa în mâini, Bucureşti, 2000.

Antologii şi ediţii

  • Întâlnirea cu sacrul. Şapte interviuri cu şi despre Mircea Eliade, Botoşani, 1996; ediţia II, Cluj Napoca, 2001;
  • Socrate-omul, Bucureşti, 1996;
  • Miturile lui Platon, introducerea editorului, Bucureşti, 1996;
  • Eliadiana, Iaşi, 1997;
  • Captiv în lumea liberă. Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliţă, postfaţă Alexandru Paleologu, Cluj Napoca, 2002;
  • Pe viu despre părinţii Bisericii, Bucureşti, 2003.

Traduceri

  • Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cartea I, Iaşi, 1995;
  • Bossuet, Sfântul Bernard de Clairvaux, Sfântul Francisc din Assis, Sfânta Tereza din Avila, Timişoara, 1996;
  • Evanghelii apocrife, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1996;
  • Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, Iaşi, 1997;
  • Juan Martin Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Iaşi, 1997;
  • Apocalipsa lui Pavel, Iaşi, 1997;
  • Apocalipsa lui Ioan în tradiţia iudeocreştină, Bucureşti, 1998;
  • Porphyrios, Viaţa lui Pitagora şi viaţa lui Plotin, Iaşi, 1998;
  • Trei apocrife ale Vechiului Testament, Iaşi, 2000;
  • Manual de anticristologie, ediţie îngrijită de traducător, Iaşi, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …