Creditorii, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Comedia într-un act Creditorii, scrisă, fără îndoială, la sfârşitul anului 1844, este mai întâi tipărită, apoi prezentată pe scenă, la 11 ianuarie 1845, împreună cu alte două piese: Un rămăşag, scrisă tot de Vasile Alecsandri, şi Băcălia ambiţioasă, de Alecu Russo.

„La 11 ianuar [1845] - ne informează Teodor T. Burada - se joacă în beneficiul actorului P. Nicolau, fără abonament, trei piese, şi anume: Băcălia ambiţioasă, comedie-vodevil într-un act de R**, pentru prima oară, şi în ea iau parte actorii: Teodoru, Teodorini, Sterian, Iacovachi şi actriţele Caterina, Mase şi Gabriela; Creditorii, comedie în 1 act de A*** (Vasile Alecsandri), în care joacă Luchian, Nicolau, Poni, Teodorini, Marinov, Apostol, Handoca şi actriţa Mase; precum şi piesa Un rămăşag sau o intrigă de bal mascat, comedie-vodevil în 1 act, de A*** (tot de Vasile Alecsandri), în care joacă Neculau, Luchian şi actriţele Mase, Caterina şi Gabriela.

Asupra acestei reprezentaţii găsim în „Albina românească”, nr. 5 din 17 ianuarie 1845, o critică, semnată de asemenea de D.G. (Dimitrie Gusti), prin care se dau relaţii amănunţite asupra chipului cum a urmat această reprezentaţie. Iată acea relaţie: «Vineri în 11 a curgătoarei luni [ianuarie], au fost benefisul d. P. Nicolau, la care s-au reprezentat trei piese originale, a doi deosebiţi autori. Spectacolul s-au început cu Băcălia ambiţioasă, comedie-vodevil într-un act, de d. R*** [...].

A doua piesă este Creditorii, comedia într-un act de d. A**. Meritul acestei piese este mai bine cunoscut, aflându-se tipărită. Între jucători s-au însemnat d. Marino în rolul unui cofetar grec; talentul imitativ a acestuia în vorbă este vrednic de toată lauda, râsul şi aplauzele îl răsplătea cu dreptul. D. Teodorini, ca ciobotar neamţ, au caracterizat cu deplinătate originalul rolului său, a cărui joc fu aplaudat.

A treia piesă fu Un rămăşag sau o intrigă de bal mascat, comedie-vodevil într-un act de Vasile Alecsandri. [...] Cu un cuvânt - încheie Dimitrie Gusti - nu putem a nu arăta deplina mulţămire a publicului trupei întregi, cum şi d. beneficient pentru gustoasa alegere a pieselor. Cu această ocazie, nu putem trece de a nu arăta mulţămire şi d. Adolf Flechtenmacher, ca unuia ce înfrumuseţează piesele cu arii, dueturi şi horuri foarte alese. D., ca artist, face adeseori a-i aplauda talentul său de violonist, şi orchestra Teatrului Naţional se mândreşte a număra la sine un pământean ce s-au preţuit şi în alte ţări.

Este o bucurie naţională, bucurie nobilă, văzând că din zi în zi teatrul nostru înfloreşte. Acum sala se vede plină de privitori, acum mulţămirile se zugrăvesc mai cu uşurinţă în feţele lor, acum câmpul literaturei naţionale începe a surâde, mai mulţi tineri nutresc această ţarină cu traduceri alese, mai mulţi alţi cu originaluri, între cari d. Alecsandri este în frunte. Mulţămirea naţională este singura care ni se poate face şi da».”

Vasile Alecsandri

Creditorii va fi reluată în anii următori atât la Bucureşti cât şi la Iaşi: „În 23 ianuarie 1846, cu ocazia unui concert vocal dat de primadona Emilia Calvi, s-a jucat de trupa românească piesa Creditorii” (Teodor T. Burada).

„Sâmbătă, 1 martie 1847, se joacă la teatrul nou, pentru beneficiul lui A. Flechtenmacher, cu concursul lui Matei Millo, următoarele piese: Samson şi Spiridon, vodevil în 2 acte, prelucrat din franţuzeşte de Apostoleanu şi Millo; Creditorii, comedie într-un act de Vasile Alecsandri, cum şi o piesă în limba franceză, intitulată Cei ce se aseamănă se supără între dânşii, în care Millo juca un rol în limba franceză, alăturea cu actorii trupei franţuzeşti” (dare de seamă în „Albina românească”, nr. 19 din 6 martie 1847).

La Iaşi, personajele piesei sunt interpretate de actorii menţionaţi în ediţia 1875 şi în studiul lui Teodor T. Burada, iar la Bucureşti piesa este reprezentată de trupa lui Costache Caragiale, care părăsise Iaşul.

Opinia că piesa ar fi o localizare (Charles Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, Bucureşti, Cultura naţională, 1924, nota 2: „Tot în jurul unui quiproquo - o confuzie de persoane - se mişcă intriga din Creditorii. Felul cum Alecu se dezbăra cu ajutorul complimentelor de croitorul său care are îndrăzneala să-i ceară plata hainelor reproduce felul cum, în celebra piesă a lui Moliere, Don Juan, seducătorul erou îndepărtează cu o elegantă impertinenţă pe creditorul său, Monsieur Dimanche - a. IV, sc. 3”) este împărtăşită şi de George Călinescu (Istoria literaturii): „Fără îndoială, prelucrare este şi Creditorii, scurtă farsă, în care un actor scapă de datorii închizind pe creditori şi atrăgând în cursă pe Taki Jăvrescu, un adorator al actriţei Aglaie. Crezând că datoriile sunt ale adoratei sale, Jăvrescu plăteşte”.

Şi Garabet Ibrăileanu e de părere că unele piese ale lui Alecsandri sunt localizări, însă cu precizarea că acesta, chiar atunci „când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din realităţile noastre, o atitudine atât de naţională şi o limbă atât de românească şi caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoaşterea concepţiei de viaţă (noi l-am utilizat pentru a defini «spiritul critic» al epocii) şi pentru cunoaşterea societăţii din vremea lui” (Caracterul specific naţional în literatura română, în volumul Opere, Bucureşti, 1974).

Comedia Creditorii a fost publicată pentru prima dată în broşura Creditorii. Comedie în 1 act, Iaşi, La Cantora Foaiei săteşti, 1845; sau, poate, în broşura inclusă apoi în volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-lui Vasile Alecsandri, 1852 (cu titlul: 1844. Creditorii. Comedie în 1 act. Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi în benefiţiurile artiştilor români), precum şi în ediţia de Opere complete. Teatru, 1875, vol. III.

Broşura 1844. Creditorii a intrat fără nici o modificare în volumul Repertoriul dramatic din 1852.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …