Craiova – incursiune în istoria cuvântului tipărit

Este cunoscut faptul că începuturile tipografiilor, editurilor şi publicisticii craiovene sunt legate de numele pictorului Constantin Lecca. Lecca face demersurile necesare pentru întemeierea primei tipografii de la Craiova, în anul 1837, considerând că „acum fieşcare se socoteşte norocit de a contribui, pe cât este putinţa, la această cultură, ori prin lucrări originale, sau prin felurimi de traduceri”.

Tipografia lui Lecca îşi începe activitatea, pe lângă Şcoala centrală, la 14 septembrie 1837. În această tipografie apare, la 3 octombrie 1838, prima publicaţie periodică din Craiova, „Mozaicul”. În această primă tipografie craioveană, au văzut lumina tiparului numeroase lucrări pentru culturalizarea locuitorilor din acea vreme. Menţionăm, în treacăt, câteva dintre acestea: Abecedarul moral de Gr. Michăescu (1893), Cruciaţii de Kotzebue, tradusă de Constantin Lecca, în 1839, Călătoria împăratului Sigismund de Grigore Pleşoianu, în 1839, Carte metodică de a învăţa limba franceză, după Bozzi, de Gr. Michăescu, în 1846 etc. Se pare că ultima carte apărută de sub teascurile tipografiei lui Lecca a fost Culegere din lucrările pitarului I. Strâmbeanu, din 1846.

În acest an, deci, încep să apară alte cărţi, purtând semnătura noilor proprietari ai tipografiei, George Albeanu, losif Samitca şi lancu Moise. Sub această nouă conducere, tipografia craioveană continuă să tipărească, mai ales, cărţi pentru şcoală, atât de solicitate de către tineretul studios din acel timp. În timpul Revoluţiei de la 1848, în această tipografie se publicau diferite chemări către cetăţeni, ale Comitetului revoluţionar din Craiova, ca şi „Foaia politică”, întemeiată de către Petre Cernătescu şi Teodor Strâmbeanu, sau „Naţionalul”, gazetă politică, literară şi economică. În 1850, apare şi o lucrare cu conţinut ştiinţific. Minunile naturii, semnată de doctorul Iuliu Baraş. În 1857, losif Samitca înfiinţează, alături de tipografia şi editura sa, o bibliotecă şi o librărie.

În 1860, profesorul Teodor Macinca întemeiază, şi el, o nouă tipografie, căutând să o pună în slujba şcolii ca şi altădată C. Lecca. Această tipografie, însă, fuzionează, în 1864, cu cea a lui Ralian Samitca, moştenitorul lui losif Samitca. Tipografia se modernizează, fiind dotată cu maşini noi de tipărit, aduse din străinătate. În această tipografie, se vor tipări noi cărţi de şcoală, cum ar îi Cursul de aritmetică raţionată pentru cursul şcolilor primare şi secundare de I. Grecescu, Tragedia lui Euripide tradusă de P. Ioanide, câteva Almanahuri şi Calendare, un volum de poezii, Ore de distracţii de Manuel Niciu, şi Elemente de istorie naturală a lui Simione Michalescu.

În 1871, Gh. Chiţu şi I. Theodorian au întemeiat o nouă tipografie, denumită „Prima tipografie română”, pe care, însă, o cumpără Teodor Macinca şi Ralian Samitca. Primul dintre asociaţi se retrage de la conducerea tipografiei în 1878, aşa încât noul nume al acestei instituţii este acum „Tipografia naţională Ralian Samitca”. Tipografia Samitca îşi schimbă numele în „Scrisul românesc”, în 1922.

Între timp, funcţionaseră sporadic, la Craiova, şi alte tipografii: a fraţilor Benvenisti, Fane Constantinescu, Sache Pavlovici şi Philip Lazar. Între 1876 şi 1882, funcţionează şi tipografia „Moderna”, condusă de C.M. Georgescu. În aceste tipografii, s-a tipărit primul ziar economic, „Mercantilul”, gazeta literară „Oltenia” şi ziarul „Oltul” ale lui Gheorghe Chiţu, „Dunărea” şi alte periodice importante pentru evoluţia culturii româneşti a vremii, cum ar fi „Revista olteană”, a lui Traian Demetrescu.

O cât de sumară privire asupra cărţilor tipărite la Craiova de-a lungul timpului duce la constatarea că ele conferă acestui oraş calitatea de important centru cultural: Anton Pann, Culegere de proverburi sau povestea vorbii, 1888; Al. Odobescu, Mihnea Vodă cel Rău. Doamna Chiajna, 1886; Nicolae Iorga, Rostul Olteniei în mişcarea pentru neam. Ce am făcut şi ce trebuie să facem, 1906; M. Demetrescu, Începuturile omenirii, 1913; Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, 1923; Sică Georgescu, Contribuţii referitoare la începuturile Craiovei; Al. Popescu Telega, Ov. Densusianu, 1934.

În Editura „Scrisul românesc” merită a fi citată colecţia „Clasicii români comentaţi”, sub îngrijirea lui Nicolae Cartojan: Ion Neculce - Cronica, Ion Heliade Rădulescu - Scrieri literare, Mihail Kogălniceanu - Scrieri şi discursuri, Costache Negruzzi - Păcatele tinereţelor, Vasile Alecsandri - Călătorii, misiuni diplomatice, Emil Gârleanu - Bucăţi alese, Nicolae Bălcescu - Scrieri istorice etc. Nicolae Iorga tipăreşte în editurile craiovene diverse lucrări din vasta sa operă: Tudor Vladimirescu, Războiul nostru în note zilnice, Moartea lui Dante, Moliere se răzbună, Pagini de critică din tinereţe etc.

Într-adevăr, desfiinţarea monopolului turcesc asupra comerţului din Principate, în 1829, a dus la intensificarea relaţiilor capitaliste, la creşterea puterii economice a burgheziei. Pe plan cultural, aceasta se traduce în accentuarea dorinţei de învăţătură. Epoca de pregătire a revoluţiei burghezo-democratice din 1848 a fost strâns legată de înfiinţarea unor şcoli şi de apariţia presei în limba română, de traducerea şi tipărirea multor lucrări, în această perioadă, se formează o nouă pătură de cărturari legaţi de popor, care îşi pun întreaga putere de muncă în slujba intereselor şcolii, teatrului şi tipografiilor româneşti.

În această largă mişcare culturală, se integrează şi numeroasele lucrări originale sau traduceri, care s-au tipărit la Craiova în perioada amintită. În 1857, apare la Craiova cartea intitulată Tablou istoric al diplomaţiei, în traducerea lui Emanoil Chinezu. În cartea respectivă - pe care o putem considera primul tratat de diplomaţie -, autorul leagă dezvoltarea culturii popoarelor de mersul evenimentelor istorice şi socoteşte că diplomaţii trebuie să aibă o bogată cultură. Cărţile de şcoală au fost din cele mai vechi timpuri ale activităţii tipografiilor craiovene o preocupare de seamă a profesorilor de la Şcoala centrală. Astfel, sunt bine cunoscute manualele lui Stanciu Căpăţâneanu şi Gr. Pleşoianu, Ştefan Rudeanu şi Teodor Macinca.

Poeziile lui Manuel Niciu sau ale lui N. Nicoleanu, ca şi calendarul Visectul 1868, s-au tipărit prin grija profesorului tipograf Teodor Macinca. Ca un act patriotic, cu mare răsunet în rândurile poporului nostru, trebuie considerată şi publicarea, la Craiova, a scrisorilor lui A.I. Cuza către diferite personalităţi politice din Turcia, în care se susţinea dreptul ţării noastre la independenţă şi suveranitate deplină.

În cartea lui B.P. Hasdeu, publicată la Craiova în 1884, sub titlul Olteneşcele, se găseşte un capitol, Cauzele şi rezultatele cosmopolitismului, al cărui sfârşit mobilizator impresionează în mod deosebit: „Latinitatea n-a murit. Trăiască românismul!”. Urmează câteva cercetări de literatură comparată. Cu astfel de preocupări, privind istoria literaturii universale, trebuie amintite şi foarte numeroasele traduceri din scriitorii străini, întreprinse de către editura „Samitca”, de-a lungul mai multor zeci de ani.

Editura „Ramuri” a tipărit câteva din lucrările valoroase ale lui Nicolae Iorga: Oraşele oltene şi mai ales Craiova pe pragul vremilor nouă şi Istoria românilor în chipuri şi icoane. Colecţia, de prestigiu, „Clasici români comentaţi”, editată de „Scrisul românesc”, a contribuit din plin la difuzarea marilor valori ale culturii româneşti de totdeauna. Traducerea Infernului şi Purgatoriului de către Maria Chiţu, într-o remarcabilă prezentare tipografică, a însemnat o adevărată contribuţie la dantologia românească.

Menţionăm şi următoarele publicaţii, care au ilustrat această activitate meritorie de-a lungul timpului în afara celor amintite mai sus: Abecedarul moral, din 1839, al lui Grigore Michăescu; Neghina între grâu, dramă din greceşte de G.O., 1839; Culegere de întâiele noţiuni de geografie, în 1859; Toaleta trebuincioasă pentru lumea elegantă, de Ştefan Fodor, în 1858; Istoria revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, în două volume, de C.D. Aricescu; cartea lui B.P. Hasdeu, Originile Craiovei, în 1884; Elemente de trigonometrie, de G.P. Constantinescu, în 1885; volumele lui Traian Demetrescu, Poezii, 1885; Amurgul, 1888; Săracii, 1890; Profiluri literare, 1891; Mitologia clasică, de Lazăr Şeineanu, în 1898.

După Eliberarea patriei, tipografia craioveană preia adevăratele sale rosturi de centru cultural, în care pulsează o viaţă nouă, făcând să crească necontenit valoarea şi prestigiul culturii noastre. Beneficiară a unor excelente tradiţii, tipografia de la Craiova a difuzat în rândurile cititorilor cărţi de şcoală, publicaţii cu conţinut medical, agricol şi forestier, cărţi de tehnică, materiale pentru copii. începând din anul 1964, la această tipografie, a apărut noua serie a revistei „Ramuri”, în condiţii de înaltă ţinută grafică şi de conţinut, după ce, încă de la Eliberare, preluase tipărirea ziarului local „înainte”.

În decembrie 1972, au apărut în librării primele cărţi ale Editurii „Scrisul românesc” din Craiova. Reluând prestigiul binecunoscut al vechii edituri craiovene, „Scrisul românesc” a reuşit să răspundă unor exigenţe mereu sporite şi să promoveze, aşa cum şi-a propus, cu precădere, în cultura ţării noastre, valorile creatoare din zonă. Astfel, „Scrisul românesc” se poate mândri cu aproape numeroase cărţi editate, ilustrând un profil tematic complex, atât în domeniul social-politic, tehnico-ştiinţific, cât şi în cel beletristic.

Lucrări valoroase precum cele semnate de Constantin C. Giurescu (Formarea poporului român), Vasile Maciu (De la Tudor Vladimirescu la răscoala din 1907), Titu Georgescu (Între două revoluţii), Dumitru Tudor (Sucidava), Tiberiu Nicola (Experimentul social), sunt numai câteva titluri, ilustrând preocuparea editurii pentru domeniul de cercetare social-politic.

Volume de versuri şi proză, critică şi istorie literară au semnat, în aceeaşi editură, Al. Piru (Analize şi sinteze critice. Reflexe şi interferenţe), Mihnea Gheorghiu (Scene din viaţa publică şi Ultimul peisaj), D.R. Popescu (O bere pentru calul meu), Mihail Cruceanu (Poeme alese), Marin Sorescu (Norii), Adrian Păunescu (Lumea ca lume şi Repetabila povară), Ion Grecea (Viaţa nu iartă), Ilie Purcaru (Ţara Banilor şi Un elefant pentru doi oameni), Eugen Constant (Vibraţii republicane), Ion D. Sârbu (De ce plânge mama?) şi Florea Firan (De la Macedonski la Arghezi).

Reeditarea unor prestigioase personalităţi ale literaturii noastre, ca Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Gib Mihăescu, Elena Farago, Victor Papilian este, de asemenea, o lăudabilă iniţiativă a editurii.

Check Also

Craiova în anii creşterii primejdiei fasciste

Anii 1933 şi 1934 au fost bogaţi în manifestaţii de unitate muncitorească, comunişti, socialişti şi …

Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea …

Organizarea muncitorimii din Craiova în timpul revoluţiei populare din 1944-1947

La Craiova, primul popas în direcţia organizării muncitorimii în întreprinderi l-a marcat constituirea unor comitete …