Craiova împotriva dictaturii antonesciene şi războiului hitlerist

Mişcarea antifascistă a populaţiei craiovene, manifestată viguros în această perioadă, s-a dezvoltat continuu transformându-se într-o puternică rezistenţă antihitleristă în anii dictaturii militaro-fasciste. Torturile, anii de închisoare care s-au înmulţit în timpul dictaturii militaro-fasciste, ocupaţia ca şi condiţiile extrem de dificile ale războiului antihitlerist n-au putut decapita mişcarea revoluţionară craioveană.

Comitetul local al Apărării patriotice a stabilit legături directe cu deţinuţii antifascişti din lagăre şi închisori, contribuind în diverse chipuri la informarea şi ajutorarea lor. În toţi aceşti ani, forţele patriotice şi democratice craiovene, alături de forţele antifasciste din toată ţara, au acţionat cu hotărâre pentru salvarea intereselor vitale ale întregului popor român: alungarea trupelor hitleriste din ţară, recucerirea libertăţilor democratice şi independenţei naţionale a României, eliberarea părţii de nord a Transilvaniei, răsturnarea dictaturii antonesciene şi formarea unui guvern din reprezentanţii tuturor forţelor patriotice, ieşirea din războiul hitlerist şi alăturarea ţării la Naţiunile Unite. În fruntea acestei lupte s-au situat, riscându-şi permanent viaţa, muncitorii care au desfăşurat numeroase şi variate acţiuni antifasciste.

Declanşând puternice acţiuni revendicative, lucrătorii de la „Semănătoarea”, „Concordia”, „Scrisul Românesc”, „Oltenia”, „Richard Graepel”, „Brătăşanu” au impus, de multe ori, satisfacerea doleanţelor lor cu privire la majorarea salariilor, respectarea „legislaţiei muncii”, ajutoare pentru copii. Înfruntând închisorile şi lagărele de concentrare, la 1 octombrie 1943, după o pregătire minuţioasă, muncitorii de la „Concordia” şi „Sebar” au încetat lucrul cerând mărirea salariilor.

Curajul tinerilor muncitori a trezit o vie îngrijorare în rândul autorităţilor antonesciene care au arestat un număr de 15 ucenici şi i-au înaintat Parchetului Curţii marţiale a Corpului I Armată pentru cercetări. Greva tinerilor lucrători craioveni, deşi înăbuşită cu brutalitate, se înscrie în rândul acţiunilor curajoase ale muncitorilor pentru satisfacerea revendicărilor economice, împotriva fascismului şi războiului.

În acelaşi timp, răspunzând chemărilor partidului de a sabota producţia de război, grupuri din ce în ce mai numeroase de lucrători de la fabricile „Oltenia”, „Brătăşanu” şi din alte întreprinderi craiovene au părăsit locurile de muncă diminuând producţia pentru front. Un rol important în lupta împotriva războiului hitlerist l-au avut acţiunile muncitorilor ceferişti care, prin întârzierea reparaţiilor la vagoane şi locomotive, deteriorarea vagoanelor şi distrugerea unor garnituri, au sabotat transporturile spre front.

În nota informativă din 29 aprilie 1941 se arăta că personalul de tracţiune, mecanicii şi fochiştii din Craiova au hotărât ca atunci când vor face transporturi pe CFR pentru Germania hitleristă să producă defecţiuni pentru a întârzia transporturile. În condiţiile adâncirii crizei regimului militaro-fascist, mişcarea de rezistenţă a cuprins pături şi categorii sociale din ce în ce mai largi, cuprindere determinată şi de evoluţia situaţiei pe plan intern şi internaţional.

Craiova a fost în atenţia unor prestigioşi publicişti socialişti care au scris în apărarea democraţiei, împotriva fascismului şi teroarei, au vorbit în faţa locuitorilor oraşului, au conlucrat îndeaproape cu antifasciştii muncitori, intelectuali din oraş, fapt care a situat Craiova între centrele de importantă forţă militantă, patriotică şi antifascistă.

Istoria mişcării antifasciste din România consemnează la loc de cinste crearea, în toamna anului 1934, a Frontului comun de luptă antifascistă între Partidul Socialist, Liga Muncii şi Comitetul Naţional Antifascist. Este, în acelaşi timp, un loc de cinste pentru istoria Craiovei, faptul că unul din militanţii de frunte ai mişcării muncitoreşti, puternic legat de Oltenia, Ştefan Voitec, a fost unul din principalii reprezentanţi ai maselor muncitoreşti.

Anii 1943-1944 marchează accentuarea acţiunilor antifasciste, atragerea la lupta activă antirăzboinică a funcţionarilor, meseriaşilor, pensionarilor si femeilor, a răniţilor de război şi a soldaţilor veniţi în permisii. Curentul ostil dictaturii antonesciene şi războiului s-a accentuat îmbrăcând forme tot mai deschise, care au mers până la condamnarea deschisă a regimului şi măsurilor acestuia, a participării la războiul împotriva Rusiei.

Tot mai frecvent, buletinele informative semnalau la Craiova „o atmosferă defetistă”, propagarea comunismului în rândul muncitorilor, meseriaşilor, intelectualilor şi soldaţilor, existenţa unor organizaţii revoluţionare cu influenţe în mase. Astfel, Uniunea patrioţilor a atras în rândurile sale numeroşi profesori şi învăţători animaţi de sentimente patriotice şi care urau de moarte hitlerismul. Grupa de la Craiova avea în fruntea ei pe profesorul Ion Lungu. Poziţia ostilă a locuitorilor oraşului faţă de războiul hitlerist a fost exprimată şi prin cererea adresată, la 29 aprilie 1944, comandamentului german să părăsească Craiova pentru a feri localitatea de atacurile aeriene.

Check Also

Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea …

Organizarea muncitorimii din Craiova în timpul revoluţiei populare din 1944-1947

La Craiova, primul popas în direcţia organizării muncitorimii în întreprinderi l-a marcat constituirea unor comitete …

Craiova pe drumul dezvoltării învăţământului superior

Îndeplinirea prevederii programatice a revoluţiei din 1848 (cuprinsă în Proclamaţia de la Islaz), crearea unei …