Craiova – centru de cultură în Evul Mediu

Craiova s-a afirmat în viaţa Olteniei şi a Ţării Româneşti în secolul al XVI-lea ca un centru cultural menit să contribuie la formarea intelectuală a boierimii, la pregătirea aparatului administrativ al băniei. După modelul cancelariei voievodale, încă de la sfârşitul secolului al XV-lea s-au pus bazele unei cancelarii a banului, care redactează acte după tipul celor domneşti. Activitatea intensă de cancelarie a determinat apariţia unor şcoli.

Dacă învăţământul craiovean al secolului al XVI-lea este puţin cunoscut (se presupune existenţa unei şcoli de slavonie), în schimb numărul destul de ridicat al copiştilor de documente slave şi româneşti relevă sporirea ştiinţei de carte în capitala băniei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea s-a păstrat o bogată corespondenţă a banilor şi boierilor Craiovei cu administraţia oraşului Sibiu. De la sfârşitul secolului al XVI-lea datează şi Tetraevanghelul, păstrat la Remetea - Serbia, cu menţiunea: „Acest sfânt Tetraevanghel a fost scris în Ţara Ungro-Vlahiei, în locul Craiovei, în zilele domnului Io Mihnea Voevod, în anul 7088 (1580), luna august, 12 zile”.

Circulau la Craiova, spre sfârşitul epocii, cărţile populare (Alexandria), care constituiau lecturi de instruire şi educaţie morală pentru boierime. În afara lor, se citeau cu interes Viaţa patriarhului Nifon scrisă de Gavril Protul, fragmente din Cronica lui Radu de la Afumaţi, precum şi cronica oficială a lui Mihai Viteazul, elaborată în mediul cultural al boierilor Buzeşti, prelucrată şi tipărită la Gorlitz, în 1599, de silezianul Baltasar Walther cel Tânăr.

Boierii Buzeşti şi cărturarii legaţi de ei au avut un rol de seamă în difuzarea limbii române şi în modelarea ei ca instrument cultural. O analiză comparativă a textului cronicii lui Mihai, numită şi a Buzeştilor, cu cel de pe piatra de mormânt a lui Stroie Buzescu, de la mănăstirea Stăneşti - judeţul Vâlcea, ridicată de soţia sa. Sima Stolniceasa, demonstrează alesele cunoştinţe de limbă ale Buzeştilor.

În mentalitatea culturală a epocii, cartea - factor instructiv-educativ, îşi găseşte un real corespondent în manifestările artistice care relevă nu numai bogăţia şi luxul unei boierimi atotputernice ci şi preocupări spirituale, rafinamentul şi gusturile estetice ale acesteia. Protectori ai artei şi culturii, „Mecena” ai secolului lor, Craioveştii au ridicat numeroase construcţii, pe care le-au înzestrat cu tipărituri şi manuscrise, obiecte de podoabă, ţesături, toate vădind întinsele legături cu mediile culturale europene şi mai ales hărnicia meşteşugărească a creatorilor locali.

Manuscrisele şi tipăriturile, găsite la Craiova, reflectă preocuparea ştiutorilor de carte pentru a-şi forma o cultură la nivelul epocii. În secolul al XVII-lea se citeau, pe lângă cărţile „populare” (Alexandria, Esopia, Vaarlam şi Ioasaf) şi „cărţile de înţelepciune” (Floarea darurilor), fragmente din Învăţăturile lui Neagoe Basarab, în limba română. Circulau, de asemenea, exemplare din Pravila de la Govora şi Îndreptarea legii care familiarizau pe cititori cu elementele şi normele juridice ale societăţii.

Interesul major pentru faptul istoric determină elaborarea de către reprezentanţii culturii oltene a unor remarcabile scrieri istorice. Continuând pe cărturarul voievod Neagoe Basarab, pe autorul cronicii, zisă a Buzeştilor, pe voievodul unificator, Mihai, care mânuise cu măiestrie paloşul şi pana cronicărească în slujba neamului, la 1620, Mihail Moxa, care-şi făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăţ, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil al Râmnicului, un „hronograf”, prima istorie universală în cultura românească. Prelucrând cu meşteşug literar izvoarele bizantine şi slavone, cărturarul oltean înfăţişează o vastă frescă a istoriei bizantine în care introduce şi elemente de istorie naţională. Este cel dintâi cărturar român care reliefează victoria repurtată de Mircea cel Bătrân la Rovine.

La Craiova au fost descoperite cărţi şi manuscrise rare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea care reprezentau „cărţi populare”, lexicoane latine, româneşti, eline şi de altă natură. Un manuscris din 1781 cuprindea versuri despre decapitarea lui Grigore Ghica de către turci, alături de pagini din istoria Troiei, asediul Constantinopolului şi „pilde” filozofice şi etice din atât de răspândita lucrare moral-filozofică Floarea darurilor.

Check Also

Craiova în timpul insurecţiei antifasciste

La Flotila 3 bombardament a fost organizat un grup de patrioţi condus de comunistul Manole …

Craiova – aşezare geto-dacică

A doua epocă a fierului (circa 350 î.Hr. – 102 d.Hr.) reprezintă etapa care s-a …

Oraşul şi lumea sa în timpul Evului Mediu

Din ce în ce mai numeroase şi mai dezvoltate pe măsura trecerii timpului, oraşele şi …

Craiova – oraşul procesului luptelor revoluţionare din 1933

În primele luni ale anului 1933, Craiova a fost teatrul unor puternice frământări ale maselor. …

Craiova – un valoros for ştiinţific

Societăţile ştiinţifice craiovene (cu deosebire „Prietenii ştiinţei”) au întreţinut relaţii de rodnică colaborare cu secţiunile …