Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de la Jiu, „vama Craiovei”, aducea mari venituri pentru marele ban. Schimbul de mărfuri cu regiunile înconjurătoare, în al cărui circuit intră Craiova, ca nod comercial, a avut un rol de seamă în dezvoltarea târgului spre oraş. Comerţul intern şi de tranzit al Craiovei a permis marilor boieri şi negustorilor să acumuleze un capital apreciabil.

Prosperitatea economică este reflectată în cronica scrisă de silezianul Baltazar Walther cel Tânăr, după cea oficială, de curte, a domniei lui Mihai Viteazul. Aceasta prezintă oraşul „mare împoporat şi plin de tot belşugul, dar fără ziduri şi cetăţuie”. Dezvoltarea demografică şi social-economică a marcat diferenţierea claselor şi categoriilor sociale.

La Craiova, ca şi în marea majoritate a oraşelor, întâlnim o complexitate de raporturi social-economice şi juridice. În cadrul oraşului, domnitorul poseda terenuri, suprafeţe agricole, prăvălii, domnul stăpânind şi controlând o parte a veniturilor rezultate din activitatea meşteşugărească şi comercială.

Pe lângă dreptul domniei, în oraş existau stăpâniri ale boierilor şi mănăstirilor. De asemenea, erau stăpâniri colective ale orăşenilor, derivate din obştea sătească, de grup şi individuale. Apare, astfel, una din principalele contradicţii din interiorul oraşelor: contradicţia dintre orăşeni, împiedicaţi în nevoia lor de autonomie şi libertate municipală, şi feudali, care, cu ajutorul domniei, au încercat să menţină oraşul în reţeaua unor relaţii închistate.

Încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când aşezarea capătă configuraţia unui oraş, categoriile sociale sărace se ridică împotriva fiscalităţii abuzive a domniei şi a marilor feudali. Mişcările de protest ale negustorilor şi meşteşugarilor erau îndreptate împotriva negustorilor străini (sud-dunăreni, otomani, mai ales, care încercau o dominaţie economică asupra pieţei craiovene, frânând dezvoltarea negoţului şi a meşteşugarilor locali).

Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, marea bănie de Craiova a devenit într-un răstimp relativ scurt cea de a doua instituţie politică importantă, după domnie. Veche instituţie românească, bănia a constituit la începuturile sale o instituţie locală, sătească, derivată din obştea teritorială. Pe măsura maturizării relaţiilor feudale şi trecerii la formaţiuni politice mai largi, de tipul băniilor teritoriale (Mehedinţi, Strehaia, Tismana) care, de la sfârşitul secolului al XV-lea, sunt subordonate Craiovei, se afirmă marea bănie a Craiovei (Olteniei).

Ridicarea boierilor Craioveşti este un proces istoric ale cărui origini merg încă înaintea întemeierii statului feudal. Puterea economică a Craioveştilor - la hotarul secolului al XV-lea, cuprinzând peste 100 sate (182 bunuri funciare) - demonstrează că forţa materială considerabilă a acestei familii boiereşti era anterioară domniei. Ea se întemeia pe o imunitate autogenă, care se dezvoltă pe măsura aservirii treptate a satelor libere. Această imunitate născută din forţa de constrângere a boierimii, stăpânitoare de domenii, i-a creat un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii aflaţi în scaun nu se pot menţine fără alianţa cu această adevărată dinastie boierească.

În secolul al XVI-lea, boierii Craioveşti întreţin o largă reţea de legături economice cu dregătorii otomani, cu cnezii sârbi, cu negustorii raguzani, cu patriarhii şi mănăstirile din sudul Dunării. Legăturile se prelungesc până în apus, cu statele germane şi italiene, de unde aduc mărfuri felurite (podoabe, veştminte, broderii).

Odată cu ridicarea lui Neagoe Basarab ca domn, în 1512, marele ban preia pentru teritoriul din dreapta Oltului atribuţiile domniei, dispunând şi de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte, după formularul celor domneşti. Domnitorul Neagoe Basarab provenit din Bănie, timp de aproape zece ani, realizează o importantă stabilitate internă care permite temperarea imixtiunilor turceşti, alimentate prin raialele de pe Dunăre.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, marea bănie cunoaşte un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominaţii efective în Ţara Românească.

Check Also

Craiova în anii creşterii primejdiei fasciste

Anii 1933 şi 1934 au fost bogaţi în manifestaţii de unitate muncitorească, comunişti, socialişti şi …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea …

Organizarea muncitorimii din Craiova în timpul revoluţiei populare din 1944-1947

La Craiova, primul popas în direcţia organizării muncitorimii în întreprinderi l-a marcat constituirea unor comitete …

Craiova pe drumul dezvoltării învăţământului superior

Îndeplinirea prevederii programatice a revoluţiei din 1848 (cuprinsă în Proclamaţia de la Islaz), crearea unei …