Craiova – aşezare geto-dacică

A doua epocă a fierului (circa 350 î.Hr. - 102 d.Hr.) reprezintă etapa care s-a conturat şi s-a dezvoltat pe fondul local traco-getic, în formele ei clasice, civilizaţia geto-dacică. Profundele transformări din viaţa economică, socială, politică şi cultural-spirituală, care au avut loc în această vreme, au dus, la începutul secolului I î.Hr., lumea geto-dacică, dincolo de hotarele societăţii gentilice aşezând-o în timpul lui Burebista şi Decebal alături de cele mai mari puteri europene ale acelor vremuri. Vestigiile acestei etape au fost surprinse şi de cercetările arheologice de pe teritoriul Craiovei.

Aşezările geto-dacice din a doua etapă a fierului de pe raza municipiului Craiova, ar căror număr sporeşte considerabil, sunt atestate de urmele unor locuinţe, sate, cetăţi, precum şi de ceramică, monede şi alte antichităţi. Au fost identificate sate la Işalniţa, Şimnicu de Sus, Şimnicu de Jos, Mofleni, în zona centrală a Craiovei, la Făcăi şi Balta Verde. În cuprinsul aşezării de la Făcăi, cercetată prin săpături arheologice, s-au descoperit locuinţe, cuptoare şi vetre gospodăreşti, gropi menajere, vetre de cult, ceramică locală şi de import.

În punctul Cărpiniş, de pe raza satului Cârligei - Bucovăţ, a fost descoperită o a treia aşezare întărită cu şanţ şi val, care se adaugă la cele din punctele Jidovii şi Malul Lupului. Aceasta datează din a doua epocă a fierului şi se reliefează prin poziţia pe care o ocupă (la cota 159,4 m, de unde se vede la o mare depărtare la nord şi la sud) şi prin dimensiunile sale impunătoare (deşi o parte s-a prăbuşit spre albia Jiului, aşezarea măsoară 850 x 400 m, iar şanţul şi valul au o lungime de circa 865 m, fiind vizibil la suprafaţă pe o lungime de cea 600 m).

În apropierea acestei cetăţi se află un loc numit „La morminţi”. După unii cercetători, aceasta este aria de provenienţă a cunoscutului tezaur, datând de pe la anul 350 î.Hr., care conţine piese de harnaşament din argint şi argint aurit şi care sunt atribuite unui mormânt princiar traco-getic. Tot la Bucovăţ a fost descoperit şi un tezaur monetar conţinând piese thassiene şi ale Macedoniei Prima din secolul Il î.Hr.

Descoperirile arheologice şi numismatice, din a doua epocă a fierului, permit constatarea că pe malul stâng al Jiului se aflau, în acea vreme, mai multe sate, iar pe cel drept cetăţile din punctele Jidovii şi Cărpiniş. Numărul relativ mare al satelor şi dimensiunile apreciabile ale cetăţii de la Cârligei dovedesc că populaţia geto-dacică se înmulţise considerabil, în condiţiile avântului general al forţelor de producţie, impulsionat de metalurgia fierului.

Locuitorii acestor aşezări se ocupau cu agricultura, creşterea vitelor, vânătoarea, pescuitul, practicau meşteşugurile şi comerţul. În domeniul meşteşugurilor se înregistrează rezultate remarcabile: folosirea roţii olarului, imitarea unor vase importate, prelucrarea fierului, a argintului. Schimburile comerciale cu teritoriile şi populaţiile mai îndepărtate (greci, macedoneni şi romani) sunt dovedite de ceramica locală care imită tipuri de vase greceşti, de ceramica de import din lumea romană şi de monedele greceşti, macedonene şi romane republicane, descoperite pe raza Craiovei. Se practică şi un comerţ intern folosindu-se ca echivalent de schimb moneda locală, daco-getică.

Geto-dacii de pe teritoriul Craiovei de astăzi, ca şi cei din restul spaţiului carpato-danubian, au trăit - până în pragul secolului I î.Hr. - forme de viaţă specifice democraţiei militare. În a doua epocă a fierului, diferenţierile de avere şi sociale, din rândurile locuitorilor de pe atunci ai teritoriului Craiovei, s-au adâncit (locuinţe cu inventar sărac sau cu inventar bogat, tezaure de monede, „tezaurul” princiar, aşezări întărite), şi au avut drept urmare detaşarea aristocraţiei (tarabostes, pileaţi) de masa oamenilor săraci, producători ai bunurilor materiale necesare societăţii (comuti, capillati).

Odată cu formarea statului dac, teritoriul Olteniei s-a integrat organic în sfera acestuia. Funcţia cetăţilor din vatra Craiovei, de la punctele Cărpiniş şi Jidovii, se va schimba pe măsură ce societatea va evolua spre forme statale. Cetăţi de refugiu şi apărare în timp de război, locuite permanent de căpetenii şi cete militare, fortificaţiile de la Bucovăţ au constituit, după formarea statului dac, un complex cu caracter militar care controla şi nodul rutier de aici.

La rândul lor, acestea făceau parte dintr-un sistem de fortificaţii, mai mult ori mai puţin similare, începând cu cea de la Bâzdâna (Belcinu, judeţul Dolj) în sud şi până la cea de la Vârţu, judeţul Gorj, în nord. Aceste fortificaţii aveau şi rostul de a împiedica accesul unor eventuali duşmani, pe valea Jiului, spre zona montană de unde, peste Plaiul Vâlcanului, se putea ajunge în Transilvania.

Check Also

Craiova – un valoros for ştiinţific

Societăţile ştiinţifice craiovene (cu deosebire „Prietenii ştiinţei”) au întreţinut relaţii de rodnică colaborare cu secţiunile …

Craiova în anii creşterii primejdiei fasciste

Anii 1933 şi 1934 au fost bogaţi în manifestaţii de unitate muncitorească, comunişti, socialişti şi …

Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea …