Craiova în anii creşterii primejdiei fasciste

Anii 1933 şi 1934 au fost bogaţi în manifestaţii de unitate muncitorească, comunişti, socialişti şi social-democraţi acţionând adesea împreună. Ei au evidenţiat tot mai pregnant necesitatea luptei unite a tuturor forţelor democratice pentru a bara ascensiunea fascismului. Învăţămintele luptelor proletariatului din perioada crizei au determinat impulsuri noi pentru concentrarea tuturor organizaţiilor muncitoreşti împotriva forţelor celor mai de dreapta, a duşmanilor direct primejdioşi pentru mase şi ţară.

În februarie şi martie 1936 au fost răspândite manifeste ale Comitetului Central al Ajutorului Roşu în fabricile şi cartierele oraşului. La 2 aprilie, când au început dezbaterile procesului intentat celor 19 antifascişti, autorităţile au înregistrat cu îngrijorare simptomele unei simpatii deschise exprimată de populaţia oraşului prin găzduirea martorilor apărării, a familiilor celor acuzaţi, colecte în bani şi alimente transmise inculpaţilor prin intermediul membrilor MOPR. „Mii şi zeci de mii de proteste semnate de muncitori ţărani, meseriaşi, intelectuali, funcţionari au fost şi continuă să fie trimise zilnic Consiliului de război. Ministerului de Interne etc. ...” - scria „Scânteia” din iulie 1936.

Craiova, „fără muncitorime concentrată în industria mare”, n-a oferit guvernanţilor cadrul de linişte şi anonimat pentru desfăşurarea procesului. Guvernul s-a lovit, ca şi în iunie 1934, de o puternică opoziţie antifascistă a opiniei publice. Alături de muncitori şi meseriaşi, intelectualii au demascat cu vehemenţă pericolul ascensiunii fasciste şi procesele intentate antifasciştilor ca „acte arbitrare contra cetăţenilor care luptă pentru pace, pentru democraţie, împotriva războiului şi fascismului”. Alături de ei, tineri studenţi din localitate, membrii ai Frontului Studenţesc Democrat, au venit la Craiova pentru a organiza acţiuni de protest ale tineretului împotriva condamnării antifasciştilor, editarea unui ziar al tineretului democrat, stingerea procesului şi organizarea unei secţii a Blocului pentru apărarea libertăţilor democratice.

Protestului lor li s-au alăturat o serie de profesori şi elevi craioveni, socialişti sau persoane cu alte orientări politice. Opinia publică democratică din Craiova şi-a manifestat cu hotărâre convingerile antifasciste, din nou, în septembrie 1936, cu ocazia judecării procesului intentat studentului comunist Grigore Preoteasa. În condiţiile creşterii continue a tendinţelor revizioniste ale Germaniei şi Ungariei hortiste, populaţia oraşului a răspuns cu entuziasm chemărilor Ligii antirevizioniste organizând numeroase întruniri şi demonstraţii de masă, expresie a hotărârii de neclintit a tuturor patrioţilor de a apăra graniţele ţării, de a nu permite ciuntirea frontierelor de stat.

Exprimând primejdia accentuată a ascensiunii organizaţiilor fasciste, dezorientarea maselor de alegători şi impopularitatea partidelor burgheze, rezultatele alegerilor parlamentare din decembrie 1937 din Dolj au arătat necesitatea concentrării eforturilor forţelor antifasciste şi nefasciste în vederea asigurării evoluţiei democratice a ţării, în condiţiile când marea masă a locuitorilor oraşului dezaprobă „pactul de neagresiune” încheiat de PNŢ cu cei mai periculoşi duşmani ai ţării, legionarii. Măsurile antidemocratice, asasinatele comise de legionari în 1939 şi 1940, acţiunile revizioniste ale Germaniei hitleriste şi acoliţilor săi vor crea în Craiova o profundă repulsie faţă de agentura hitlerismului în România.

Prezenţi în primele rânduri ale luptei pentru unirea tuturor forţelor patriotice potrivnice fascismului, pentru apărarea patriei în faţa tot mai intenselor ameninţări hitleristo-hortiste, comuniştii arătau în manifestul Muncitorimea trebuie să apere hotarele ţării, difuzat la Craiova în 1939, următoarele: „Muncitorimea este împotriva războiului de agresiune şi cucerire. Un astfel de război duce astăzi Germania, Italia şi Japonia. Împotriva acestui fel de război sunt şi muncitorimea din Germania, Italia şi Japonia alături de ei muncitorimea din întreaga lume.

Muncitorimea însă nu este împotriva războaielor de apărare. Ba dimpotrivă, ea a privit şi priveşte cu mare simpatie modul eroic în care s-a apărat muncitorimea şi poporul Spaniei republicane, cum s-a apărat poporul etiopian, cum s-a apărat poporul albanez şi cum se apără poporul chinez împotriva agresorilor. Muncitorimea este pentru acest fel de război şi-l susţine până la ultima picătură de sânge. Pentru muncitorimea din România deci, rezistenţa înarmată a poporului în caz de agresiune e legitimă şi ea va merge în primele rânduri ale bătăliei”.

Alături de forţele democratice şi patriotice din întreaga ţară, muncitorii, meseriaşii, funcţionarii şi intelectualii Craiovei au protestat împotriva răpirii părţii de nord a Transilvaniei prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Check Also

Craiova – bănie şi oraş medieval

La sfârşitul secolului al XVI-lea se desfăşura un puternic comerţ de tranzit, iar vama de …

Craiova la începutul revoluţiei populare din 1944-1947

În numerele sale din decembrie 1944 şi ianuarie 1945, ziarul „Înainte” îşi informa cititorii despre …

Craiova în preajma Unirii Principatelor

Craiova se înscria printre principalele oraşe ale ţărilor române ca o forţă activă pentru propăşirea …

Organizarea muncitorimii din Craiova în timpul revoluţiei populare din 1944-1947

La Craiova, primul popas în direcţia organizării muncitorimii în întreprinderi l-a marcat constituirea unor comitete …

Craiova pe drumul dezvoltării învăţământului superior

Îndeplinirea prevederii programatice a revoluţiei din 1848 (cuprinsă în Proclamaţia de la Islaz), crearea unei …