Cornel Căpuşan

Cornel Căpuşan (21 aprilie 1933, Oradea) - critic literar. Este fiul Mariei (născută Ven) şi al lui Ilie Căpuşan.

Îşi începe studiile medii în 1944 la Beiuş şi le termină în 1952, în oraşul natal. Este absolvent al Facultăţii de Filologie-Istorie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii din Cluj. După ce funcţionează câteva luni la Biblioteca Judeţeană, este numit şef de cabinet la Catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie-Istorie din Cluj, condusă de Ion Breazu. Sub îndrumarea lui Tudor Vianu şi, după moartea acestuia, a lui Liviu Rusu, îşi va pregăti şi susţine doctoratul, în 1971, cu o teză despre Tema imortalizării în poezia Renaşterii. Devine apoi profesor la Facultatea de Litere din Cluj.

A urmat cursuri de specializare în domeniul literaturii la Moscova şi Leningrad (1966). A participat la Seminarul Internaţional de pe lângă Universitatea din Cambridge-Massachussets (1969). Timp de mai mulţi ani, a fost lector de limba română în Statele Unite, la Indiana University din Bloomington (1969-1970), University of California (1970-1972), Washington University (1972), şi în Italia, la Universita degli Studi din Milano (1983-1984).

Preocupările criticului aduc în prim-plan, într-un notabil efort comparatist, teme şi motive ce traversează întreaga literatură europeană, de la miturile Antichităţii greco-latine la realizările artistice renascentiste şi de la creaţiile umaniştilor medievali la operele marilor poeţi ai modernităţii.

Mitul lui Orfeu - Orfeu: motivul permanenţei în lirica Renaşterii (1978) - îi va da prilejul de a regândi condiţia poetului şi a poeziei: aşa cum figura personajului mitologic evoluează de la o „divinitate traco-frigiană cu evidente implicaţii chtoniene” la imaginea luminoasă de fiu al lui Apollo şi al uneia dintre muze, tot aşa poezia este un act de purificare, de distilare a ceea ce este obscur şi tenebros în fiinţa umană, împlinindu-şi astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morţii cu viaţa.

Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeţilor renascentişti Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camoes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor, impregnat de simbolurile recent descoperitei Antichităţi, pune în evidenţă cristalizarea mitului orfic ca mit întemeietor al poeziei europene.

Volumul Imagini ale lumii (1987) urmăreşte motivul călătoriei în câteva texte reprezentative ale literaturii moderne, semnate de Walt Whitman, Saint-John Perse, Thomas Mann şi Mihail Sadoveanu. Operele aduse în discuţie au ca obiect „lumea descoperită şi cunoscută ca fundal unic al acţiunii umane”, făcând vizibilă „nu doar o temă, ci problema capitală a literaturii”. Căci peregrinarea în spaţiu şi timp este, în fond, o aventură a cunoaşterii. Reală sau numai imaginară, orice călătorie se vrea a fi o cale de iniţiere în tainele lumii, care transformă drumul într-un „text ce se lasă citit şi interpretat”.

Opera literară

  • Orfeu: motivul permanenţei în lirica Renaşterii, Cluj Napoca, 1978;
  • Imagini ale lumii, Cluj Napoca, 1987.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …