Cornel Barborică

Cornel Barborică (5 aprilie 1931, Turnu Severin) - slavist, comparatist şi traducător. Este fiul Elisabetei (născută Mardale), croitoreasă, şi al lui Gheorghe Barborică, cizmar. Absolvent al Liceului „Traian” din Turnu Severin (1949), urmează doi ani la Facultatea de Filologie din Bucureşti, apoi alţi cinci la Bratislava, luându-şi licenţa în limba şi literatura slovacă în 1955. Urcă toate treptele carierei universitare la Facultatea de Limbi şi Literaturi Slave a Universităţii bucureştene, al cărei decan este între 1972 şi 1976.

Doctoratul şi-l susţine în 1971 cu o teză despre Karel Capek (1971). Excursul analitic, dens şi limpede, se suprapune peste o realitate documentară vastă şi policromă, îndreptăţind generalizări cutezătoare, ce contrazic nu o dată opiniile specialiştilor cehi şi slovaci. Structura monografiei se întemeiază pe criteriul convergenţei cronologice, care adună informaţiile spre două planuri permanent întrepătrunse genetic, reconstituind expozitiv curgerea vieţii şi devenirea operei lui Capek - povestiri, romane, piese de teatru, publicistică.

Realităţile din care creşte opera şi problematica sunt înfăţişate cu procedeele itinerarului istorist şi socio-biografic, iar extragerea semnificaţiilor şi situarea valorică se operează cu mijloace comparatiste. Dorinţa de a repara o nedreptate, plasându-l cu îndreptăţire pe Capek printre numele de vază ale patrimoniului universal, explică în bună măsură îndârjirea analitică a autorului pe cât mai multe registre.

Trecerea de la monografia unui scriitor la aceea a unei literaturi se realizează prin Istoria literaturii slovace (1976). Consecuţia epocilor şi a curentelor de la Renaştere până în vremea noastră urmează în genere periodizarea tradiţională, încercări de modificare putând fi semnalate în cadrul perioadelor modernă şi contemporană. Materia cărţii este ordonată deci în funcţie de cronologia evenimentelor. Prinsă în dinamica multilaterală a procesului istoric, creaţia adună referiri explicative din toate straturile existenţiale. Dacă perimetrele de ansamblu sunt hotărâte de dialectica temporală, în interiorul fiecărei epoci expunerea se centrează pe alte criterii metodologice.

Specificitatea intrinsecă, bogăţia literaturii, proporţionalitatea funcţională şi dispunerea elementelor constitutive, de fiecare dată altele, au împins spre planurile principale ale comentariului când domenii şi probleme majore (Renaşterea, barocul, iluminismul), când probleme şi personalităţi (clasicism-romantism, generaţia deceniului al cincilea), când, în sfârşit, individualităţi marcante (aparţinând realismului de după 1918).

În judecarea fenomenului literar slovac, Barborică foloseşte frecvent apropierile comparative, aşezându-l astfel într-o zonă de cultură mai cuprinzătoare. Vizând, de câte ori e cazul, întreg spaţiul european, raportările privesc cel mai adesea literaturile învecinate, cehă şi maghiară, în special; evenimente comune în curgerea istoriei fundamentează explicativ întrepătrunderile culturale care s-au operat de-a lungul timpului. Nu puţine sunt, de asemenea, apropierile cu literatura română, din mulţimea relaţiilor semnalate ieşind în relief îndeosebi momentul Ivan Krasko - Mihai Eminescu. Contribuţiile comparatiste conferă complexitate demersului istorico-literar, marcând diferenţierile specifice atât de necesare ierarhizărilor de valoare şi lărgind perspectiva integratoare în seria fenomenelor de acelaşi fel.

Pe asemenea traiecte generalizant comparative se plasează şi volumul Studii de literatură comparată (1987). Intenţia formulată explicit de Barborică este aceea de a închega pledoarii concludente care să demonstreze unitatea spirituală a Europei, în pofida unor tendinţe contrare mai vechi sau mai noi, într-un cuvânt, întregirea hărţii literare, a conştiinţei estetice europene prin includerea valorilor slave. Susţinerea propriei opinii se înfăptuieşte aici pe câteva făgaşe tematice, urmărite istorico-literar şi analitic în zone europene cât mai largi: idei, specii, genuri, epoci şi modalităţi literare.

În acelaşi mod şi cu aceeaşi finalitate îşi va concepe Barborică şi volumul Utopie şi antiutopie (1998), o încercare de explicitare analitică şi comparată a surselor şi eflorescentelor mesianismului slav în Cehia, Slovacia, Polonia şi Rusia, aşadar, în teritoriile locuite de popoarele slave în interferenţă stimulativă cu alte culturi ale Europei. Comentariul subliniază, comparatist, similitudini şi deosebiri revelatoare între spaţiile de referinţă şi personalităţile reprezentative.

Opera literară

  • Karel Capek, Bucureşti, 1971;
  • Prelegeri de literatură slovacă, Bucureşti, 1975;
  • Istoria literaturii slovace, Bucureşti, 1976;
  • Studii de literatură comparată, Bucureşti, 1987;
  • Cintorin slonov a Paralelne zrkadla (Cimitirul elefanţilor şi Oglinzi paralele), Nădlag, 1995;
  • Utopie şi antiutopie, Bucureşti, 1998;
  • Crima de la km 99, Bucureşti, 1999;
  • Ciclopul, Bucureşti, 2001.

Traduceri

  • Fr. Hecko, Satul de lemn, Bucureşti, 1959;
  • Vl. Minac, Cu vântul în faţă, Bucureşti, 1962;
  • J. Glazarova, Aşteptare, Bucureşti, 1965;
  • K. Capek, Teatru, Bucureşti, 1968;
  • M. Urban, Biciul viu, Bucureşti, 1969;
  • B. Hrabal, Toba spartă, Bucureşti, 1971;
  • I. Krasko, Nox et solitudo, Bucureşti, 1973;
  • J. Mukafovsky, Studii de estetică, Bucureşti, 1974;
  • V. Sikula, Acalmie, Bucureşti, 1977;
  • Lirică slovacă. De la începuturi până azi, Bucureşti, 1987.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …