Corin Braga

Corin Braga (12 ianuarie 1961, Baia Mare) - prozator şi critic literar. Este fiul lui Mircea Braga, critic literar, şi al Rodicăi Braga, prozatoare.

După studii liceale terminate în 1980 la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu, a absolvit în 1985 Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, fiind, între 1981 şi 1985, redactor la revista „Echinox”. Beneficiază de câteva burse de cercetare: la European University din Praga şi la Alcala de Henares din Madrid (1992), şi la Universidad Autonoma din Barcelona (1998). Din 1997 este lector la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca şi codirector al revistei „Echinox”.

Nichita Stănescu. Orizontul imaginar (1993; Premiul pentru debut în critică la Salonul Naţional de Carte, Cluj Napoca), Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare (1997), Zece studii de arhetipologie (1999) sunt deopotrivă studii serioase de comparatism şi istorie a motivelor poetice, dar şi reverii critice substanţiale. Proiectarea poematicului la Lucian Blaga într-un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui Nichita Stănescu la intersecţia modernismului şi abstracţionismului cu procedee ale postmodernităţii sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag etc. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniştit şi cu bună priză la meandrele subconştientului artistic.

Debutul editorial Braga şi l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima parte dintr-o tetralogie anunţată), un amestec greu de imaginat de Mihail Bulgakov şi Stephen King. „Închipuiţi-vă descoperind brusc, speriaţi, că lumea obişnuită în care trăim s-a schimbat, fără să vă fi dat seama, într-o lume fluidă, unde oamenii se mişcă alene mergând parcă sub apă, străzile se lungesc şi camerele se comprimă, ochi fosforescenţi apar din noapte şi privesc prin ferestre, luna are o strălucire de magneziu, iar cerul pare un tavan apăsător, totul ca şi cum pe ochi vi s-ar fi lăsat pieliţa translucidă a coşmarului.”

Tehnici de science-fiction şi psihedelism, univers morbid-romantic sau „citate culturale” din romanul horror de la E.A. Poe la Stephen King, dar nu fără trimiteri la Lewis Carroll şi lumea suprarealis-mului, a feeriilor sau coşmarelor cu care se hrăneşte psihanaliza, totul converge, în Noctambulii, dar cu precădere în romanul Hidra (1996; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj Napoca) şi în Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) (1999) în tradiţia novalisi-anului „cobor în mine şi găsesc lumea” (sau „lumea ca trup al spiritului”).

Oniria încearcă exorcizarea realului prin supralicitarea fantasmaticului. Autoscopiile infinite, ca un soi de levitaţie morală, bine îmbibată cu lecturi, fac din halucinaţie o realitate la puterea a doua. Dominantă este senzaţia de lichefiere („ceasurile moi” ale lui Dali pot să ilustreze perfect un volum de Braga): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă şi fragedă, ca sub o suprafaţă de apă”. Se regăseşte în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrităţii universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalţă din oase pe creier. Nu mă pot grăbi, mişcările îmi curg leneşe într-un timp mai lent.”

Braga face parte din colectivul de autori ai Dicţionarului analitic de opere literare româneşti, coordonat de Ion Pop, a îngrijit ediţii din „momentul oniric” românesc de la finele anilor ’60, este coautor al unor volume colective, precum Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991) sau Eonul Blaga. Întâiul veac (1997), a tradus Dicţionarul critic al psihologiei analitice jungiene (1995).

Opera literară

  • Noctambulii, Cluj Napoca, 1992;
  • Nichita Stănescu. Orizontul imaginar, Bucureşti, 1993; ediţia Cluj Npoca, 2002;
  • Hidra, Bucureşti, 1996;
  • Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Bucureşti, 1997;
  • Oniria. Jurnal de vise (1985-1995), Piteşti, 1999;
  • Zece studii de arhetipologie, Cluj Napoca, 1999.

Ediţii

  • Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, Momentul oniric, Bucureşti, 1997;
  • Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1953), introducerea editorului, Iaşi, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …