Corbac, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Corbac, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende - Balade.

Vasile Alecsandri

Corbac

Corbac zace la-nchisoare

De trei ani lipsiţi de soare,

În oraş la Ţarigrad,

În beci la sultan Murad.

El oftează şi jăleşte

Şi pin gratii tot priveşte

Când la nori purtaţi de vânt

Care plouă pe pământ,

Când la cârduri de cucoare

Ce mereu zbor cătră soare.

Iată mări, că-ntr-un nor

El zărea un corbuşor

Ce pe sus tot cronconea

Şi din aripi tot bătea.

„Alelei! Corbac zicea,

Căci n-am durdă, pui de corb,

Sângele să mi ţi-l sorb!

Ce tot zbori şi cronconeşti?

Ori pe mine mă jăleşti,

Ori de mine tu-ţi baţi gioc?

Rămâneare-ai fără cioc,

Şi ţi-ar cădea unghiile,

Să n-acaţi cu dânsele!”

Corbul, cât îl auzea,

Din cel nor se repezea,

Pe fereastă se lăsa

Şi pe limbă-i cuvânta:

„Corbăcele, dragul meu!

Ce mă blestemi aşa rău?

Că îmblu de rândul tău

De trei ani fără-ncetare

De când zaci la închisoare.

Maică-ta mi-a poruncit

Să tot zbor neobosit

Pe spinarea vântului.

În giurul pământului,

Să te aflu, ca să ştiu

De eşti mort sau de eşti viu.

„Alei! corbi, de-i aşa,

Eu nu te-oi mai blăstema,

Ci cu lacrimi te-oi ruga

Ca să faci pe gândul meu,

Să-mi aduci cu pliscul tău

Cinci fuioare de mătasă

De la mama, de acasă,

Ş-încă iarba-ferului

Din codrul Neferului.”

Corbul iute-n zbor sărea,

Cât pe cer el se zărea

Mai întâi ca un porumb,

Apoi numai cât un plumb,

Pân’ ce-n zare agiungea

Şi din zare se ştergea.

Două zile nu trecea,

Corbuşorul se-ntorcea

Şi cu pliscul aducea

Cinci fuioare de mătasă,

Cea mai bună şi aleasă,

Ş-încă iarba-ferului

Din codrul Neferului.

„Alei! corbuşorul meu!

De-a vrea sfântul Dumnezeu

În cea lume să scap eu,

Giur să mi te înfrăţesc

Şi să mi te tot hrănesc

Nu cu carne păsărească,

Ci cu carne păgânească,

Nici cu sânge păsăresc,

Dar cu sânge păgânesc!”

Corbea timpul nu perdea,

El mătasa o torcea,

Lungă funie-o făcea

Şi de gratii o prindea.

Apoi când noaptea cădea,

El cu iarba-cea-de-fer

Atingea gratii de fer;

Gratiile, ca de foc,

Se topea toate pe loc.

Numai una rămânea,

Care funia ţinea.

Dacă videa şi videa,

Corbac timpul nu perdea.

Funia şi-o apuca,

Pe funie luneca

Legănat mereu în vânt

Până ce da de pământ.

Apoi el se depărta

Şi din gură cuvânta:

„Corbi, corbi, frăţior,

Mergi la maica cea cu dor

Şi-i du veste c-am scăpat

De la loc întunecat,

Şi de-acum ca să mă-mpac

Eu din funie-am să fac

Colan mândru pentru turci

Ca să mi-i rădic în furci!”

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …