Contabilitate, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Contabilitate, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

În recreaţie, asaltat de roata băieţilor, profesorul de serviciu ascultă - pentru a câta oară? - explicaţiile ţipate de-a valma, încâlcite, forfecate, peste care, ca dintr-o armonică ce îşi dă duhul, se suprapune neogoit scâncetul celui mai prizărit dintre împricinaţi. Noroc că e timp destul. E recreaţia mare.

- Tovarăşe profesor, Zamfirache dintr-a opta mi-a luat şapca... hî... hî... Întrebaţi-l pe Bîrneaţă dintr-a treia... hî... hî...

Un sughiţ prelungit sincopează bocetul reclamantului şi dă prilej profesorului să intervină.

- Aşa e, Bîrneaţă ?

Cel interogat îi dă drumul ca din puşcă:

- Da, dar şi el are să-i dea lui Zamfirache doi lei: un leu că i-a vândut un pix care costă 2,75 şi i-a dat numai 1,75 şi un leu că Buzică dintr-a cincea i-a dat un porumbel cu trei lei şi nu i-a plătit decât doi, că avea să ia un leu de la Neagu dintr-a şasea, că i-a plătit un ci-co, şi Neagu avea să ia de la mine un leu şi 15 bani pe o roată cu rulmenţi, şi eu aveam să-i dau lui Virgil dintr-a şaptea două Danemărci şi o Canada de 75 de bani şi nu mi-a dat decât o Danemarcă cu un colţ rupt şi 85 de bani, pentru că şi eu am să iau de la Zamfirache un leu şi 50 de bani pe o sârmă de ţambal... Aşa că Popescu degeaba plânge: el nu i-a dat doi lei lui Zamfirache, şi Zamfirache nu mi-a dat un leu şi 50 de bani mie, şi eu nu i-am dat lui Virgil, care avea să-i dea un leu lui Neagu, care era dator lui Buzică şi mi-a luat şapca din cauza lui Popescu. Profesorul nu-şi poate ascunde nedumerirea.

- Dar tu ai şapcă!

- E şapca mea, tovarăşe profesor, sare, făcându-şi loc cu coatele, cel care răspunde la numele de Virgil şi începe să turuie: Mi-a luat-o pentru că mi-a vândut o anvelopă cu doi lei şi nu i-am dat decât 75 de bani şi un leu şi 25 nu i-am mai dat, pentru că, de fapt, el e dator cu un leu şi 25 lui Bîrneaţă, care i-a plătit un cinema, şi Bîrneaţă are să-i dea un leu şi 10 bani pentru un capac de stilou, şi de aceea nu i-am dat banii, şi el mi-a luat şapca...

- Bine, dar tu ai şapca pe cap, se miră profesorul. Dar nu e lăsat să tragă concluziile, căci intervine un altul:

- Nu-i a lui, tovarăşe profesor. E a mea! Mi-a luat-o pentru că am să-i dau un leu şi 15 bani, dar şi mie are să-mi dea Buzică, care are să-i dea lui Neagu, care e dator lui Bîrneaţă, care are să-mi dea mie, şi eu să-i plătesc lui Virgil şi nu mi-a plătit, şi Virgil mi-a luat şapca.

Omul nu mai pricepe nimic. Se uită lung la vorbitor care şi el, de sub o şapcă spălăcită, abia îşi trage răsuflarea.

- Dar şi tu ai şapcă.

- Vă spun eu, tovarăşe profesor. Numai Zamfirache e de vină, intervine din cioporul de copii un alt martor. Că dacă Zamfirache dintr-a patra îi dă o Danemarcă şi 75 de bani lui Virgil dintr-a şaptea, Virgil îi dă un leu şi 15 bani lui Buzică dintr-a cincea, care îi dă un leu şi 10 bani lui Neagu dintr-a şasea, care îi dă un leu lui Bîrneaţă dintr-a treia, care plăteşte 85 de bani lui Popescu dintr-a cincea, care îi dă lui Zamfirache dintr-a opta şi atunci...

- Ei, şi atunci? insistă, la capătul răbdării, profesorul.

- Şi atunci, se luminează martorul, Virgil îi dă şapca lui Buzică, şi Buzică i-o dă lui Neagu, şi Neagu lui Bîrneaţă, şi Bîrneaţă i-o dă lui Zamfirache, şi Zamfirache lui Popescu...

- Da, că numai eu am rămas fără şapcă şi mă bate acasă - hî... hî... se dezumflă din nou şi cu prelung scârţâit armonica.

- Dar tu de ce nu-i iei şapca lui Zamfirache ?

- Aşa i-am spus şi eu, tovarăşe profesor, l-am rugat; hai, Popescuţule, ia-mi şapca... E de catifea, velur curat, nouă... De ce n-o iei, mă? Nu vrea, tovarăşe profesor. Uitaţi, i-o dau cu sila. Ia, mă, şapca, n-auzi? Că te fac una cu pământul... A luat-o... Dar să vedeţi, cum plecaţi dumneavoastră, cum mi-o dă înapoi!!

Şi peste hărmălaia ce se încinge din nou se suprapune, ca dintr-o armonică ce îşi dă duhul, scâncetul celui mai prizărit. Noroc că e timp destul. E recreaţia mare.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …