Constantin Chiriţă

Constantin Chiriţă (12 martie 1925, Ibăneşti, judeţul Vaslui - 14 noiembrie 1991, Bonn-Konigswinter, Germania) - prozator. Este fiul Clarei (născută Marinescu) şi al lui Ion Chiriţă, învăţători.

A urmat liceul la Bârlad, după care s-a apucat să facă studii politehnice, fără însă a le termina. Scurtă vreme a fost luptător de circ. După un timp a devenit redactor la „Scânteia” şi „Luceafărul”, în 1970 este ales secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, iar din 1977 vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabileşte în Germania.

Evoluţia scrisului lui Chiriţă a însemnat o trecere de la proza convenţională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul de aventuri pentru adolescenţi, gen care l-a consacrat. Experienţa vieţii de reporter pe şantierul Bumbeşti-Livezeni şi la Hunedoara va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic care învaţă să-şi pună capacitatea în slujba muncitorimii (Întâlnirea, I-II, 1959; Oţelul, 1960; Pasiuni, 1964).

Chiriţă va folosi în romanele sale, mereu, acelaşi procedeu: inventează un tip uman excepţional, pe care îl pune în situaţii considerate reprezentative pentru o anumită epocă. Indiferent cum se numeşte acesta, Alexandru Severin, Crişan, Ion Muşat, drumul său e unul singur - în slujba clasei muncitoare. Romantismul sincer şi naiv şi scriitura alertă salvează aceste texte mediocre de la ridicol.

Chirilă reprezintă însă cazul acelui scriitor la care toate celelalte scrieri au fost puse în umbră de apariţia, mai întâi a unei cărţi, apoi a unui ciclu de succes, dresării, cu suita de naraţiuni: Teroarea neagră (1956), Castelul fetei în alb (1958), Drum bun, Cireşari! (1963), Roata norocului (1965) şi Teroarea albă (1968).

Romanul utilizează schema cea mai exploatată a literaturii pentru adolescenţi de pe toate meridianele: un grup de tineri prieteni, în care fiecare este întruparea unei trăsături dominante, este pus în situaţii terifiante sau aventuroase, care le probează solidaritatea şi le facilitează maturizarea. Aventura, cât mai încordată, cât mai cu suspans, se sfârşeşte întotdeauna glorios.

Grupul tinerilor de pe strada Cireşului e alcătuit din Victor - inteligent, cult, hotărât, stăpân pe sine, tipul conducătorului; Ursu - forţă, generozitate, putere de sacrificiu; Tic - ingeniozitate şi neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudenţă; Lucia - idealul îndepărtat de perfecţiune a frumuseţii aflate în pericol etc. Instinctul autorului este de a-i face pe aceşti copii să acţioneze în situaţii aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peşteră, descoperirea unui castel bântuit de forţe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acţiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în formare, ingeniozitatea, prietenia, curajul salvate de perisabilitate prin atemporalul lor.

Succesul Cireşarilor (compus în cele din urmă din cinci volume: Cavalerii florii de cireş, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă şi Drum bun, dresării) printre adolescenţii mai multor generaţii a fost enorm, comparabil numai cu cel al romanului Toate pânzele sus de Radu Tudoran.

Trilogia în alb (Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971 şi 1974), reunind trei naraţiuni poliţiste (Trandafirul alb, 1966; Pescăruşul alb, 1969; Îngerul alb, 1969), nu reuşeşte să creeze nici suspansul, nici turul de forţă al gândirii deductive care au dat strălucire genului. Romanul dresării (Premiul Uniunii Scriitorilor în 1965) a avut numeroase ediţii şi a fost tradus în limbile maghiară, rusă şi germană.

Opera literară

  • Matei Ion a cucerit viaţa, Bucureşti, 1949;
  • Oameni din oraşul nostru, Bucureşti, 1951;
  • Cireşarii, Bucureşti, 1956;
  • Castelul fetei în alb (A doua aventură a dresărilor), Bucureşti, 1958;
  • Întâlnirea, I-II, Bucureşti, 1959;
  • Oţelul, Bucureşti, 1960;
  • Drum bun, Cireşari!, Bucureşti 1963;
  • Pasiuni, Bucureşti, 1964;
  • Roata norocului, Bucureşti, 1965;
  • Trandafirul alb, Bucureşti, 1966;
  • Teroarea albă, Bucureşti, 1968;
  • Cireşarii, I-V, Bucureşti, 1972; ediţia Bucureşti, 1976;
  • Pescăruşul alb, Bucureşti, 1969;
  • Îngerul alb, Bucureşti, 1969;
  • Trilogia în alb, ediţia II, I-III, Bucureşti, 1974;
  • Adâncimi, Bucureşti, 1974;
  • Romantica, Bucureşti, 1986.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …