Constantin Bărbuceanu

Constantin Bărbuceanu (17 octombrie 1923, Ceptura, judeţul Prahova - 1997, Bucureşti) - prozator.

Este fiul Virginiei (născută Popescu) şi al lui Panait Bărbuceanu. Urmează, la Ploieşti, Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, apoi Institutul de Petrol şi Gaze, pe care îl va absolvi în 1952. Este şef de secţie şi maistru sondor şef (1948-1961), funcţionar la PECO Bucureşti (1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor.

Autor de romane de acţiune - fie poliţiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniştilor în ilegalitate” -, Bărbuceanu respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele poliţiste Gentlemanul şchiop (1970), Samsarul (1975) şi Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă.

Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoţii, falsificatorii sau proxeneţii sunt îndeobşte semnalaţi prin onomastica lor - nume cu rezonanţă grecească ori armenească, drept reprezentanţi irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui Bărbuceanu este aceea de a oferi o bună radio grafie a mediilor infracţionale, chiar dacă sensul demonstraţiei e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare.

În Samsarul, bunăoară, sunt anchetaţi locatarii unui bloc în care a avut loc o crimă, prilej de a pune în mişcare un întreg repertoriu de fizionomii, comportamente şi limbaje: adolescenta pură (Anda Deheleanu), gestionarul hoţ (Ştefan Mărăcineanu), femeia vulgară şi uşuratică, sprijin nepreţuit pentru detectiv datorită limbuţiei sale (Roza Mărgărit), bătrânul care îşi transformă casa în tractir (Aram Agopian) sau actriţa proxenetă (Mariana Pop).

Oarecum diferit este romanul Femei singure (1969), unde accentele psihologice sunt mai judicios distribuite, nuanţând viaţa interioară a personajelor. Frământările Rodicăi (soţia unui condamnat la cincisprezece ani de închisoare) şi procesul maturizării fiicei acesteia, Nadia, sunt conturate uneori cu tuşe fine. În contrapartidă faţă de eroii pozitivi (cele două „femei singure” şi Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule şi de o senzualitate maladivă) şi sora sa, Marieta, femeie frivolă şi rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărţii, este soluţia etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere.

Opera literară

  • Bârlogul lupilor, Bucureşti, 1963;
  • Ceaţa, Bucureşti, 1968;
  • Femei singure, Bucureşti, 1969;
  • Gentlemanul şchiop, Iaşi, 1970;
  • Expresul de noapte, Bucureşti, 1974;
  • Samsarul, Bucureşti, 1975;
  • Casa păcatelor, Bucureşti, 1980;
  • Ultima spovedanie, Bucureşti, 1984.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …