Conflictul dintre Lysimachos şi Dromichete (circa 299 şi circa 293 î.Hr.)

Destrămarea imperiului lui Alexandru cel Mare după moartea creatorului său în mai multe regate a însemnat şi constituirea unui stat în Tracia şi Macedonia, condus de Lysimachos (323-281 î.Hr.). Acesta a luat în stăpânire şi coloniile greceşti din Pontul Stâng, Odessos, Callatis şi Histria, prin campaniile desfăşurate în anii 313-311 î.Hr.

În timpul confruntărilor, coloniile au fost sprijinite de către regatul getic al lui Dromichete, care, la rândul său, manifesta tendinţa de extindere a dominaţiei asupra acestor oraşe. Tentativa lui Dromichete de a se substitui lui Lysimachos în regiune a provocat reacţia regelui macedonean. Dintre autorii greci şi romani care amintesc conflictul, doar Strabon şi Pausanias îl numesc get pe Dromichete, în timp ce Diodor, Polyainos, Plutarh şi Trogus Pompeius îl consideră trac sau stăpânind în Tracia.

Regatul lui Dromichete a fost amplasat iniţial în sud-estul Munteniei sau în sudul Moldovei. Capitala regatului, Helis, a fost identificată mai demult cu dava de la Piscu Grăsani (judeţul Ialomiţa), iar apoi cu cea de la Poiana (judeţul Galaţi). Totuşi, cea din urmă este în mod sigur Piroboridava, astfel că Helis (dacă într-adevăr numele este real, căci el nu concordă cu toponimia getică) trebuie căutată în altă parte.

Conform unei interpretări recente, Helis ar putea fi amplasată pe teritoriul actual al Bulgariei, la Sveştari-Sborjanovo (lângă Kuvrat, la 40 km sud de Turtucaia), unde s-au descoperit o fortificaţie de piatră care a funcţionat între circa 335-250 î.Hr. şi mai multe morminte fastuoase din secolul al III-lea î.Hr., dintre care unul poate fi atribuit chiar lui Dromichete.

Nu există nimic comparabil în lumea getică din acea vreme, şi de aceea aceste vestigii sunt până în prezent singurele care se potrivesc cu evenimentele. Prin urmare, teatrul de război trebuie amplasat la sud de Dunăre, şi anume în Dobrogea. Se ştie că geţii trăiau pe ambele maluri ale fluviului. De fapt, nici un izvor nu aminteşte traversarea Dunării de către armata macedoneană. Spre sud, regatul lui Dromichete se întindea probabil până la Munţii Balcani.

Reconstituirea evenimentelor este dificilă, deoarece izvoarele, deşi relativ numeroase, sunt confuze şi contradictorii. Potrivit celor mai recente interpretări, după supunerea coloniilor greceşti de pe litoral, Lysimachos a cucerit şi unele teritorii getice. Atunci când regele macedonean a fost ocupat în Asia Mică în anii 302-300 î.Hr., Dromichete a recucerit aceste teritorii. Drept urmare, Lysimachos a întreprins o expediţie contra regatului lui Dromichete în jurul anului 297 î.Hr., reluând pământurile disputate.

Capturarea fiului său, Agathokles, de către geţi, care erau mai numeroşi, a răsturnat situaţia, deoarece acesta a fost schimbat pentru pământurile cucerite de Lysimachos. Conform mărturiei lui Pausanias, căsătoria lui Dromichete cu fiica lui Lysimachos a avut loc tot atunci, fiindcă în al doilea conflict el i se adresa cu apelativul de „tată”.

După ce şi-a consolidat stăpânirea în Asia Mică, Lysimachos a reluat confruntarea cu Dromichete, cel mai probabil în 293 î.Hr. În această campanie, armata macedoneană completată cu trupe din unele oraşe pontice aliate aduse de Klearchos (principe din Heracleea Pontică) a fost atrasă de către cea getică într-o regiune pustie, lipsită de apă. În această acţiune au jucat un rol şi informaţiile false oferite de comandantul Seuthes, pretins dezertor din oastea lui Dromichete.

Astfel, armata a ajuns să sufere de sete. Faptul că ofensiva s-a desfăşurat printr-o regiune aridă reiese din relatarea lui Strabon, care o inserează după informaţiile despre marşul armatei persane prin stepa dobrogeană („pustiul geţilor”), desfăşurat în condiţii similare. Aşadar, Strabon ştia că armata lui Lysimachos a înaintat prin „pustiul geţilor”, care este partea de sud a Dobrogei. Tot undeva în Dobrogea, în vecinătatea coloniilor greceşti, trebuie amplasate acele teritorii pe care Lysimachos le răpise lui Dromichete.

În cursul ofensivei, armata macedoneană a ocupat mai multe fortificaţii ale geţilor, dar din cauza epuizării provocate de sete şi foamete, Lysimachos a fost nevoit să se predea cu toată armata sa lui Dromichete, care l-a primit în reşedinţa sa de la Helis. Desfăşurarea celei de-a doua campanii demonstrează eficacitatea avantajelor oferite de mediul geografic în confruntarea cu o armată aflată în ofensivă. Nu se cunosc detalii despre modul în care s-a produs capitularea (în urma unei lupte sau pur şi simplu prin predare) şi nici despre efectivele armatei lui Lysimachos (cele 100.000 de victime menţionate de Polyainos sunt o mare exagerare).

Dromichete a recăpătat ţinuturile din Scythia Minor care fuseseră cucerite de Lysimachos, inclusiv fortificaţiile (neidentificate). Istoria binecunoscută a ospăţului transmisă de Diodor din Sicilia şi Strabon, cu rol moralizator, reflectă de fapt intenţia regelui get de a-l obliga pe regele macedonean să încheie cu el o alianţă de la egal la egal, adică să-i recunoască legitimitatea.

Fragment din Pausanias, Descrierea Greciei, I. 9: „După moartea lui Alexandru, Lysimachos ajunse rege peste tracii vecini cu macedonenii, asupra cărora stăpânise Alexandru şi, mai înainte de el, Filip. (...) Atunci Lysimachos, dintre vecini, s-a războit mai întâi cu odrysii şi apoi a pornit cu armata împotriva lui Dromichete al geţilor. Dar avu de înfruntat nişte bărbaţi foarte pricepuţi în războaie şi care îl întreceau cu mult prin numărul lor.

El însuşi ajunse într-o primejdie cât se poate de mare şi scăpă cu fuga. Fiul său, Agathokles, care-l sprijinea atunci în luptă pentru prima oară, fu luat prizonier de către geţi. Lysimachos a fost biruit şi în alte lupte. Şi deoarece socotea că nu este puţin lucru să-şi aibă fiul prins în război, încheie o pace cu Dromichete şi din stăpânirea sa cedă getului ţinuturile de dincolo de Istru”.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …