Comerţul exterior în ţările române în anii 1848-1864

Slăbiciunea industriei autohtone a făcut ca Principatele să constituie un debuşeu important al produselor industriale ale marilor state capitaliste europene şi în acelaşi timp o sursă de aprovizionare cu produse agricole mai ales pentru aceste ţări.

Aici ele puteau desface mărfuri la preţuri mai ridicate şi puteau cumpăra materiile prime la preţuri scăzute. De altfel, în anii Unirii, în condiţiile slabei dezvoltări a industriei naţionale, liber-schimbismul devenise o politică de stat, care convenea moşierimii şi negustorilor, dar dăuna dezvoltării industriei interne. Opunându-se acestei politici, burghezia industrială cerea practicarea unei politici economice protecţioniste.

În anii 1848-1864, comerţul extern s-a dezvoltat necontenit, balanţa comercială fiind excedentară. Se pot distinge două etape: 1848-1858 şi 1859-1864; în cea de-a doua etapă s-a intensificat activitatea economică pe plan extern, în prima etapă, cel mai mare export de cereale s-a făcut în timpul războiului Crimeii, în anii 1853-1856. Exportul Moldovei se cifra în 1848 la 32.071.569 de lei, pentru a ajunge în 1855 la 163.465.28.

În 1857, când a început criza economică mondială, exportul s-a redus la 57.836.770 de lei, dar în 1859 a început iarăşi o creştere a exportului care a înregistrat numai la Galaţi operaţii de 72.267.656 de lei. Exportul Ţării Româneşti se cifra la 76.310.097 de lei în 1850, pentru ca în 1860 să ajungă la 171.610.564 de lei, iar în 1864 Principatele exportau produse în valoare de 401.005.807 lei.

În export precumpăneau cerealele şi vitele; valoarea exportului de grâu depăşea pe cea a porumbului. Între mărfurile exportate, aveau un rol important lâna, seul, cervişul, pieile, vinurile etc. De asemenea un rol însemnat îl avea exportul de cherestea. Pe când valoarea cherestelei moldovene exportate se ridica în 1847 numai la 255.303 lei, în 1857 ea a ajuns la 992.179 de lei. S

e mai remarca şi o creştere a preţurilor, atât la cereale, cât şi la animale. După 1859, dinamica exportului indica o creştere apreciabilă. Se exportau, în general, aceleaşi produse, dar într-un volum mult mai mare. Cerealele reprezentau circa 70% din întreg exportul. A crescut exportul unor produse noi: rapiţa, păcura, gogoşile şi sămânţa de viermi de mătase etc.

Ţara în care se exporta cel mai mult era Turcia, urmată de Austria. Între importatoarele din Principate mai erau Anglia, Franţa, Rusia etc. În anii 1861-1864 Turcia se înscria pe primul loc în ceea ce priveşte valoarea exportului românesc, cu 526.329.139 de lei, apoi urmau Austria, cu 253.116.542 de lei, Franţa, cu 192.190.280 de lei, şi Anglia cu 132.487.407 lei.

Un rol deosebit de important îl aveau schimburile de mărfuri cu Transilvania, comerţul dintre cele trei ţări româneşti înregistrând în perioada cercetată o simţitoare creştere. Prin vama de la Braşov importul a crescut de la 118.269 de măji în 1851 la 290.956 de măji în 1854 şi procesul de creştere a continuat şi în anii următori. În unele regiuni din sudul Transilvaniei se consumau importante cantităţi de cereale din Principate şi de asemenea un număr ridicat de vite; în 1857 s-au adus în Transilvania 75.000 de vite cornute şi în 1862 un număr de 460.000 de porci.

În porturile dunărene, mişcarea vaselor care navigau pe mare, precum şi a celor de cabotaj, era în continuă creştere, confirmând dezvoltarea comerţului exterior. În portul Brăila, numai în 1859 au fost 1489 de intrări de vase. În 1861, în porturile româneşti s-au înregistrat peste 5.000 de intrări de vase maritime, cu o capacitate de aproape 1 milion tone, la care se adăugau peste 4.000 de intrări de vase de cabotaj.

Importul era şi el în creştere, deşi se menţinea inferior exportului. În Moldova, cifra valorică a importului s-a ridicat de la 26.461.693 de lei, cât era în 1847, la 43.655.215 de lei în 1855 şi a scăzut în 1857 la 38.901.127 de lei. După Unire, necesităţile interne în dezvoltare au dus la o sporire apreciabilă a importului, cifrat, pe Principate, la 169.339.298 de lei în 1860, la 194.775.167 de lei în 1863 şi la 212.711.566 de lei în 1864. Cele mai multe mărfuri erau importate din Austria, dintre care o mare parte proveneau din Transilvania sau erau aduse prin această ţară. Din Transilvania se aduceau în Principate produse industriale, îndeosebi ţesături, articole de îmbrăcăminte, de piele, hârtie, sticlărie, articole de fier etc.

Este semnificativ faptul că numai între 1850 şi 1855 s-a dublat sortimentul produselor aduse din Transilvania. De altfel, pentru industria transilvană legăturile cu Moldova şi cu Ţara Românească reprezentau o neapărată necesitate. Relaţiile de schimb între cele trei ţări erau uşurate şi de faptul că mulţi negustori transilvăneni aveau prăvălii în centrele urbane din Principate, unii chiar sediul principal, şi că o cantitate însemnată de mărfuri era adusă şi de oierii şi crescătorii de vite, îndeosebi de săceleni. Cifric, în anii 1861-1864 Principatele importau mărfuri din Austria în valoare de 378.100.158 de lei, urmând apoi Anglia, cu 123.166.601 de lei, Turcia, cu 117.079.399 de lei şi Franţa cu 89.109.588 de lei. Din Rusia se importau mai ales anumite soiuri de grâu de sămânţă şi peşte.

În prima etapă a perioadei cercetate, importul - deşi servind într-o largă măsură şi orăşenimea, îndeosebi prin articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte - era destinat să acopere în primul rând necesităţile de lux ale clasei dominante boiereşti (ţesături de lână şi mătase, obiecte de piele, mobile, porţelanuri, trăsuri, parfumuri, bijuterii etc.). În Moldova se aduceau în această etapă numai mătăsuri în valoare de 80.000 de franci. În Ţara Românească, din cei 92.381.146 de lei valoarea mărfurilor importate în 1858, 28.178.084 de lei erau cheltuiţi pe mărfuri de lipscănie, 12.023.374 de lei pe marchitănie, 8.748.993 de lei pe braşovenie şi 11.116.308 lei pe articole de băcănie.

În cea de-a doua etapă a perioadei cercetate, de exemplu în 1864, importul Principatelor avea însă următoarea structură: obiecte de consumaţie, 31.624.229 de lei; obiecte pentru industrie 28.817.990 de lei şi obiecte fabricate 117.819.942 de lei. Se importau maşini, obiecte necesare gospodăriei ţărăneşti, în special instrumente agricole şi mai ales pluguri; dar, proporţional faţă de importul obiectelor de lux, importul de maşini şi unelte agricole, deşi în necontenită creştere, era încă restrâns.

În concluzie, cea mai mare parte a importului se compunea din mărfuri de consum, de lux, nu din maşini, care să poată servi la reproducţie, la mărirea averii ţării. Multe din obiectele importate erau fabricate din materia primă furnizată străinătăţii şi cumpărată apoi cu preţuri de 10-12 ori mai mari. De exemplu se exportau piei şi se importau încălţăminte şi alte articole de piele; se exporta lână şi se importau stofe; se exporta sămânţă de gogoşi de mătase şi se importau mătăsuri.

Principatele căutau să-şi afirme un sistem vamal propriu faţă de Turcia şi totodată să-l modernizeze. Administraţia vămilor din cele două ţări a fost unificată şi vămile s-au luat de către stat de la arendaşi, administrându-se în regie, ceea ce a adus statului un spor de venit. Noua lege vamală din vara anului 1860 păstra taxa de 5% ad valorem. Moşierimea exercita însă mari presiuni pentru desfiinţarea taxelor de export.

După ce a reuşit să scadă taxele de export la multe articole, alte 284 de articole fiind complet scutite de vamă, în special cele agricole, dar de valoare mică, la 11/23 decembrie 1861 au fost desfiinţate cu totul taxele de export la produsele ţării. Dionisie Pop Marţian combătea această măsură, care greva asupra veniturilor, arătând că ea era folositoare „mai mult fostei clase privilegiate decât mulţimii contribuabililor”. După 2/14 mai 1864, taxele de export vor fi reintroduse.

Check Also

Eteria şi ţările române

Popoarele creştine din Imperiul Otoman au văzut în victoriile Rusiei asupra turcilor un prilej de …

Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura …

Frământări sociale în ţările române în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Domniile autoritare cu tendinţe de centralizare din secolul al XV-lea: Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, …

Dezvoltarea culturală în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Perioada care începe cu ultima treime a veacului al XVIII-lea şi ia sfârşit în preajma …

Societăţile culturale în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Dacă presa din ţările româneşti a izbutit – cum vom vedea – să înmănuncheze, în …