crispedia.ro Enciclopedie universală
Codru şi salon, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată de Ilarie Chendi în revista „Sămănătorul”, nr. 3 din 19 ianuarie 1903, cu titlul: Un roman.
A apărut pentru prima oară în volum în Poezii postume în 1905.
Se păstrează în manuscrisele nr. 2.285, 108-112v cu titlul Un roman. Pădure şi salon, şi nr. 2.259, 310-320, cu titlul Codru şi salon.
Cele două versiuni sunt precedate de fragmente, unele mai dezvoltate,
Eminescu menţionează la sfârşitul primei versiuni perioada în care o elaborează: 1865-1877.
Ilarie Chendi, primul editor al poeziei, o considera „una din cele mai desăvârşite poezii inedite” eminesciene (Opere V. Poezii).
Codru şi salon
Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala
Şi muzică-i şi visuri şi farmec îndelung,
În ochii unui tânăr sădită e răceala
Şi note cât de blânde în inimă-i n-ajung.
Amicul cel de-o vrâstă paharul lui îl împle
Şi-l cheamă şi pe dânsul la masa unde beu;
Pe mânile-amândouă el ţine a lui tâmple,
Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu.
Se uită cum omătul copaci şi case-ncarcă,
Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n fereşti.
Atunci i se năzare un vis frumos... şi parcă
Revede tinereţea-i cu ochii sufleteşti.
Colo în depărtare e valea lui natală,
Cu codri plini de umbră, cu râpe fără fund,
Unde izvoară albe murmură cu sfială
Şi scapăr-argintie lovindu-se de prund.
Ar vrea ca să mai vadă colibele de paie
Prin stânce încuibate, ce mai că se prăval,
Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie,
Se ridica prin codri din fruntea unui deal.