Cnezatul Vadului

Ne-a mai rămas un singur grup de sate vechi româneşti din Ţara Haţegului în legătură cu care, în lipsa informaţiilor reflectând apartenenţa la unul dintre cnezatele de vale deja pomenite, putem formula ipoteza constituirii lor într-un cnezat de vale distinct.

Este vorba despre satele de pe cursul inferior al Râului Mare, din imediata vecinătate a Haţegului, printre care Vadul pare să fi deţinut în secolul al XIV-lea locul central, deoarece acolo este atestată la începutul secolului al XV-lea o familie cnezială despre care aflăm ulterior că avea drepturi de stăpânire şi în trei aşezări învecinate - Nălaţi, Balomir şi Bărăşti.

Desigur că întemeierea în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la confluenţa Streiului cu râul Galbena şi cu Râul Mare, a aşezărilor de la Haţeg şi Sântămăria Orlea, ca şi instalarea aici, în aceeaşi vreme, a centrului administrativ şi militar al comitatului Haţeg, trebuie să fi produs perturbări şi modificări ale stărilor anterioare şi chiar ale repartizării teritoriale a vetrelor de sat, astfel încât legăturile mai vechi nu pot fi reconstituite.

Printre aceste zece structuri teritoriale haţegane de tipul cnezatului de vale, dispunem deci de informaţii şi argumente suficiente pentru definirea şi delimitarea lor teritorială la şapte dintre ele. Alte două cnezate de vale, acum mai vag conturate, credem că au toate şansele de confirmare prin viitoarele cercetări şi doar cnezatul Vadului ni se pare a sta sub semn de întrebare.

Este totuşi posibil ca numărul cnezatelor de vale din Ţara Haţegului să fi fost încă mai mare şi în acest sens ne întrebăm dacă cifra de 12 cnezi-juzi care compuneau în secolele XIV-XV scaunul de judecată al districtului şi din care la 1360 sunt prezenţi doar 11 cnezi ce-l asistă pe castelanul Haţegului, reprezintă un număr încetăţenit prin rutină juridică sau reflectă eventual reprezentarea tradiţională a subdiviziunilor Ţării Haţegului.

Întocmai ca şi în Ţara Maramureşului, un cnezat de vale haţegan cuprindea un număr variabil de sate, de la 5-6 aşezări în cazul structurilor mici şi până la 20 aşezări în cazul celor mari. S-a evidenţiat cu destulă certitudine apartenenţa la aceste structuri teritoriale haţegane a cel puţin de sate, alte 20 de sate repartizându-se şi ele cu foarte multă probabilitate între diferitele cnezate de vale.

Dar şi celelalte sate româneşti din Ţara Haţegului, pentru care nu dispunem de informaţii care să le ateste apartenenţa la unul sau altul dintre cnezatele de vale, sau poate constituirea lor în cnezate de vale distincte, trebuie să fi făcut parte dintr-o structură teritorială cuprinzând un număr oarecare de aşezări. Excepţie au putut face doar cele câteva sate întemeiate pe domenii nobiliare dinainte constituite, printr-un grup de familii aduse din altă parte şi pentru care apartenenţa la domeniu suplinea absenţa altor legături necesare organizării şi funcţionării vieţii sociale şi economice.

În condiţiile începuturilor evului mediu, este de neconceput traiul izolat al unei comunităţi săteşti, în afara unei uniuni de obşti care să asigure funcţionarea numeroaselor şi variatelor mecanisme de natură economică, socială, juridică, de organizare a vieţii spirituale, de apărare comună şi de conservare biologică, pentru a nu numi decât pe cele care ni se par mai importante.

Avem în vedere atât legăturile dintre colectivităţi cât şi legătura colectivităţilor cu teritoriul. Cu aceasta ne-am precizat şi poziţia asupra originii şi începuturilor cnezatelor de vale, pe care le considerăm a fi fost uniuni de obşti săteşti ce au evoluat sub aspect social şi politic, o dată cu maturizarea noilor relaţii feudale, în direcţia transformării lor în domenii şi organisme prestatale.