Cnezatul Silvaşului

Cnezatul Silvaşului a fost o structură teritorială pe care o reconstituim cu foarte mare dificultate ca incluzând satele de pe cursul inferior al râului Galbena (râul Haţeg), de pe porţiunea corespunzătoare a cursului superior al râului Cerna, ca şi din zona de dealuri cu înălţime medie dintre aceste două văi.

Aici se afla în secolele XIV-XV un grup de cea 10 sate româneşti, majoritatea lor cu familii cneziale proprii dar pentru care documentele nu ne permit precizarea unei aşezări centrale şi nici a unor cnezi cu situaţie proeminentă: cele trei Silvaşuri, Crăguiş, cele două Fărcădine, Lingina, Cerna, Cinciş şi Măceu.

În centrul acestei zone se găsea şi aşezământul monahal care, cel puţin la sfârşitul secolului al XIV-lea, pare să fi jucat un rol de seamă în organizarea şi desfăşurarea vieţii spirituale a Ţării Haţegului, mănăstirea Prislop.

Putem fixa doar cu titlu ipotetic la Silvaş (Silvaşu de Sus) centrul acestui grup de sate, pe considerentul că aici întâlnim în secolul al XIV-lea o familie cnezială importantă a cărei stăpânire asupra celor trei sate cu acest nume nu pare a fi afectată de pretenţii sau devălmăşii cu familiile cneziale din satele învecinate, dar care totodată are părţi de stăpânire în mai toate aşezările apropiate situate atât în Depresiunea Haţegului (Crăguiş, Fărcădinu de Jos) cât şi pe valea Cernei (Cinciş, Cerna, Lingina).

Desigur că asemenea „stăpâniri încrucişate”, mai ales cele constatate către mijlocul secolului al XV-lea sau încă mai târziu, s-ar putea datora şi vânzărilor sau preluărilor de zestre, dar în cazul de faţă răspândirea în zonă a drepturilor devălmaşe ale familiei cneziale de Silvaş nu pot fi doar întâmplătoare.

Cercetări de teren metodice la Silvaşu de Sus şi la mănăstirea Prislop care este vecină satului, ar putea produce mai multe informaţii.