Cnezatele din Ţara Haţegului

Singura cale ce poate duce la încheieri valabile pentru reconstituirea structurii interne a societăţii haţegane şi implicit pentru cunoaşterea stratificărilor din sânul cnezimii româneşti, este aceea care porneşte din interior.

În acest sens documentele ne încredinţează, pe de o parte, că nu toţi cnezii erau egali între ei, chiar dacă modul de reflectare al unor instituţii juridice din secolele XIV-XV poate lăsa impresia înşelătoare a unei „democraţii cneziale”.

Pe de altă parte, reconstituirea pe hartă a „cnezatelor”, care pentru organele emitente de documente nu erau decât moşii stăpânite cu drept cnezial, evidenţiază deosebiri teritoriale foarte mari.

Pornim de la aceste din urmă reconstituiri pentru a stabili existenţa în Ţara Haţegului a unor „mari cnezate” care nu pot fi puse pe aceeaşi treaptă cu cnezatele de sat, fie şi numai pentru faptul că ele înglobau în numeroase cazuri cnezatele de sat.

Aceste cnezate mari au fost formaţiuni teritoriale cu aceeaşi natură ca şi „cnezatele de vale” din Ţara Maramureşului, în condiţiile geografice ale Ţării Haţegului, este mai greu de vorbit despre cnezate de vale, chiar dacă şi aici structurile la care ne referim acoperă uneori bazinul unui râu sau o porţiune din valea acestui râu, alteori două văi învecinate.

Termenul nu are prea mare importanţă, aceste structuri teritoriale ar putea fi definite şi ca jupanate, cu atât mai mult cu cât titlul de jupan este folosit în Ţara Haţegului pentru vârfurile feudalităţii româneşti.

După identificarea şi delimitarea teritorială a cnezatelor de vale haţegane, vom încerca formularea câtorva concluzii care se desprind din confruntarea informaţiilor scrise cu reconstituirea geografică a cnezatelor.