Clio, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Clio, de Mateiu I. Caragiale, este un sonet scris în 1910 şi a cărui primă ediţie a fost publicată la Bucureşti în revista „Viaţa românească”, nr. 4 din aprilie 1912.

În volum a apărut în 1925 în Antologia poeţilor de azi, alcătuit de Ion Pillat şi Perpessicius. Antologia a fost retipărită în anul 2001, sub îngrijirea lui Ion Nistor şi cu o prefaţă de Cornelia Pillat.

Cum remarca şi Ovidiu Cotruş (Opera lui Mateiu I. Caragiale), un fragment preparatoriu din Craii de Curtea-Veche („Cercuind vârtej aria pădurii, uriaşul stol negru se ridică în slavă, fâlfâi câteva clipe nehotărât, ca o singură fiinţă cu mii de aripi, apoi se cufundă, deodată, topindu-se în purpura sângerie a zării - Amurgul stemelor, murmură Ana”) conţine motivul din Clio, sonerul ce deschide ciclul de Pajere, unde, oricum, fiecare figură se închide într-o stemă.

Motivul, atât al zborului răpitoarelor, cât şi al amurgului însângerat, se adresează copios domeniului de investigare al psihanalizei. În acest sens, privitor la viaţa şi opera lui Mateiu I. Caragiale, totul rămâne mai departe de întreprins.

Mateiu I. Caragiale

Clio, prima dintre muze, fiica lui Zeus şi a Mnemozinei, muza poeziei epice şi a istoriei, dă titlul primului sonet al culegerii. Acesta nu e o invocaţie la Muză, ci cristalizează momentul preinspiraţiei lirice. Muza îi grăieşte poetului, atrăgându-i atenţia că mai presus de istoria din cărţi stă faptul trăit, cu semnificaţiile sale.

Sufletul obosit (înţelegem, dezamăgit) al poetului este somat să perceapă, iniţiatic, sensul amurgului răzvrătit, momentul sacru de comuniune cu trecutul, însângerat şi el, cu strămoşii adormiţi (morţi), ce zac în străfundurile fiecăruia - un alt mod de interpretare a fondului obscur! Este vorba deci de o forma de contact cu totul aparte, mai degrabă de o transă, în puterea căreia simbolurile redevin realităţile din care au izvorât cândva. Sfatul Muzei nu are nicidecum un sens vitalist, de trăire în prezent!

Imaginea Pajerelor se produce în comparaţia cu norii, iar planul istoric este Trecutul ca matcă, un trecut mitic, de evocare. În nici una din bucăţile volumului nu apare vreo figură istorică de identitate certificată, chipurile ce se urmează liniar fiind de natură chintesenţială, anecdoticul motivându-se în elementele de contrast ale alcătuirii interne a fiecăruia dintre personaje - cu excepţia, bineînţeles, a înţeleptului.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …