Circulaţia monetară în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Dezvoltarea circulaţiei mărfurilor a avut ca urmare intensificarea circulaţiei monetare. Moneda de bază în Transilvania, ca şi în celelalte părţi ale Europei, a fost marca. Greutatea mărcii de Transilvania era de 206,7 g. Ea era asemănătoare cu marca de Colonia şi a fost adusă în Transilvania de către coloniştii veniţi din regiunea Rinului. Tipul acesta de marcă a fost răspândit şi în alte părţi ale Europei răsăritene, în Prusia, Polonia, Rusia etc. În Transilvania, întâlnim şi marca de Buda, care era o monedă după tipul mărcii de Troyes şi avea o greutate de 245,5 g.

Moneda divizionară principală era dinarul. El reprezenta o anumită parte dintr-o marcă (între a 200-a şi a 400-a parte). Spre deosebire de greutatea mărcii, care era stabilă, greutatea dinarilor a variat foarte mult, datorită străduinţei regelui de a bate dintr-o marcă un număr cât mai mare de dinari. Foarte răspândiţi au fost în această epocă - în afară de dinarii emişi de monetăria regală - dinarii banali, bătuţi de monetăria de la Zagreb, capitala banilor Slavoniei. Datorită schimburilor comerciale, au pătruns pe teritoriul Transilvaniei şi dinari străini. Dintre aceştia cei mai importanţi au fost dinarii de Friesach şi dinarii vienezi, având o valoare apropiată celor de Friesach.

Dezvoltarea vieţii economice a impus emiterea unor monede divizionare de valoare mai mare, cum a fost groşul sau solidul. O circulaţie mare au avut groşii de Boemia sau de Praga, care au pătruns şi în Transilvania (56-64 groşi = o marcă de Buda). Ca urmare a numeroaselor schimbări de monede şi a introducerii monedelor străine, a căror echivalare necesita calcule permanente care îngreunau folosirea lor, în primele decenii ale secolului al XIV-lea circulaţia monetară în Transilvania a fost nestabilă.

În această perioadă, întâlnim pe teritoriul Transilvaniei peste 60 de numiri de monede, unitare sau divizionare: diferite mărci (de Transilvania, de Alba, de Bistriţa, de Cluj, de Sebeş, de Sibiu, de Buda) şi dinari (vechi, noi, de Ungaria, banali, banali de Cluj etc.). Spre sfârşitul perioadei, apar monede de aur: marca, dinarii imperiali, florinul şi monedele de aur ale oraşelor italiene de pe ţărmul Mării Negre, puse în circulaţie şi de către tătari şi cunoscute în Transilvania sub numele de dinari tătăreşti de aur.

Pentru a pune capăt haosului monetar, care constituia o piedică serioasă în calea dezvoltării vieţii economice a ţării, între anii 1323 şi 1338, regele Carol Robert a luat o serie de măsuri pentru reglementarea circulaţiei monetare. Rezultatul principal al acestor măsuri a fost emiterea, alături de moneda de argint, a celei de aur, a florinului, imitat după moneda cu acelaşi nume, bătută prima oară în Italia, la Florenţa. Un florin avea la început circa 100 de dinari, ajungând apoi la peste 400 de dinari, pe măsura devalorizării acestora.

Monedele se băteau în cele patru cămări regale aflătoare în Transilvania: cămara Transilvaniei (de la Sibiu), din Satu Mare, Oradea şi Lipova. Rolul banilor în viaţa economică a crescut foarte mult. Ei îndeplineau în această perioadă funcţii felurite: în primul rând, banii serveau ca mijloc de schimb şi circulaţie a mărfurilor, apoi ca mijloc de evaluare a bunurilor şi valorilor, ca mijloc de tezaurizare şi formare a capitalului cămătăresc şi comercial, de plată a cheltuielilor şi slujbelor şi, într-o măsură din ce în ce mai mare, la plata rentei în bani.

Check Also

Ecoul Războiului de Independenţă în Transilvania

Războiul de Independenţă purtat de România în 1877-1878 a avut un puternic ecou în Transilvania, …

Clasele şi păturile sociale din Transilvania în perioada 1849-1867

Ţărănimea Procesul de diferenţiere a ţărănimii, început încă înainte de evoluţia din 1848, s-a accentuat …

Industria în Transilvania (1822-1847)

În deceniile premergătoare revoluţiei burgheze, chiar şi unii stăpâni de moşie care urmăreau lărgirea pieţei …

Adâncirea crizei feudale în Transilvania. Încercări de reforme (1822-1847)

În deceniul al treilea din secolul al XIX-lea, Imperiul habsburgic continuă să rămână sub raportul …

Consolidarea voievodatului Transilvaniei şi lupta antiotomană a ţărilor române sub conducerea lui Iancu de Hunedoara (1441-1456)

În prima jumătate a veacului al XV-lea, primejdia cotropirii otomane a început să ameninţe direct …