În chestia unei aberaţii, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

În chestia unei aberaţii, de Mateiu I. Caragiale, este un manuscris dispărut.

Mateiu I. Caragiale

Fragment

Puţin înainte de intrarea noastră în războiul mondial, ilustrul nostru neurolog, dl. prof. dr. Marinescu, depunând în calitate de martor într-un proces la Curtea de Apel din Bucureşti, declara că România e ţara anomaliilor. S-au petrecut de atunci lucruri ce îndreptăţesc punerea întrebării dacă, evoluând şi în sensul obiectului constatării marelui nostru savant, România nu tinde a deveni ţara aberaţiilor.

Cazurile au supraabundat. Cele mai multe au fost amplu discutate, unele au fost numai relevate, iar câteva au trecut ne­observate cu totul. Printre acestea din urmă, în compartimentul diplomatic, figurează şi crearea unei legaţii a Ordinului „suveran” de Malta în România. E curios cum nu s-a găsit nimeni să demasce această revoltătoare impostură.

Pentru a trata din punct de vedere strict de specialitate acest arid subiect, suntem nevoiţi a face, şi numai în scopul punerii în evidenţă al unui element indispensabil demonstraţiei noas­tre, o incursiune în istoria acestui Ordin pe care „Almanachul de Gotha” persistă a-l insera ca „suveran” în lista „Statelor”. O vom face cât mai pe scurt, cercetând numai o latură, tocmai aceea (care) lipseşte din dicţionare şi din almanachuri, singura ce interesează pe diplomat. Va interesa poate şi pe Onor. Mi­nister Regal Român al Afacerilor Străine.

Denumirii oficiale de Ordin al Sfântului Ioan de la Ierusalim i s-a substituit aceea de Ordin de Malta, la care s-a adăugat calificativul de „suveran” cu scopul de a induce, în mod grosolan, în eroare pe ignari sau pe naivi. Termenul „suveran”, ca substantiv, însemnează „domnitor”, ca adjectiv nu are această accepţie decât aproape exclusiv la figurat, fiind sinonim cu „su­prem”, „cel mai înalt, mai de sus”, „fără restricţie”, şi întrebu­inţarea lui ca atare, mai demult foarte frecventă, s-a restrâns la minimum, cu timpul. De pildă „Camera conturilor” din Franţa regală de sub vechiul-regim e o curte „suverană” fiindcă judecă în ultim resort, iar „Marele maestru de Franţa”, primul-demnitar al Curţii regale, numit în evul mediu „souverain maître de l’hotel du roi”, pentru că la Curte el e peste tot şi peste el nimeni, dar nu pentru că ar fi domnit una sau celălalt. Tot ast­fel suveran dar nu domnitor a fost şi Ordinul de Malta. O do­vedeşte însăşi cronica lui.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …