Cerchezi

Cerchezii sunt o populaţie din nordul Caucazului, al cărei teritoriu se întindea de la ţărmul Mării Negre până în Oseţia, dar ai cărei reprezentanţi nu mai trăiesc în prezent decât în Republica Kabardino-Balkară, Republica Karaceai-Cercheză şi Republica Adâghei, toate trei intrând în componenţa Federaţiei Ruse (circa 500.000 de persoane).

Conform tradiţiei, cerchezii se împart în orientali şi occidentali, însă puterea sovietică a considerat că este indicat să-i separe în trei populaţii, pretinse a fi distincte, găzduite de trei unităţi administrative diferite. Cerchezii orientali au fost separaţi în kabardini sau kabarzi (locuind, împreună cu balkarii, în Republica Kabardino-Balkară) şi cerchezi (trăind, împreună cu karaceaii, în Republica Karaceai-Cercheză), iar cerchezii occidentali au primit numele de adâghei (adâgheiţi), pornind de la antonimul adâghei care desemnează de fapt pe cerchezi în ansamblu. Nu sunt majoritari în nici una dintre republicile în care trăiesc.

Deşi cei 70 de ani de regim sovietic au modificat profund viaţa cotidiană a cerchezilor, numeroase trăsături tradiţionale se mai păstrează încă în sânul societăţii lor, rămasă în esenţă rurală şi patriarhală, respectând un cod de onoare în care vendeta joacă un rol important. Se simt apropiaţi de multe alte populaţii de munteni din Caucaz, prin legăturile instituţionalizate de ospitalitate, dreptul cutumiar, udat, mai mult sau mai puţin comun, aceleaşi dansuri şi cicluri de legende şi afilierea comună la islam.

Nu practicau deloc meşteşugurile, comerţul sau activităţile administrative; locuind în sate extinse, trăiau din agricultură şi creşterea vitelor (cai, vaci, oi etc.). Societatea lor patrilineară şi patrilocativă, urma (şi în oarecare măsură urmează şi astăzi) regula strictă a exogamiei. Nu sunt permise căsătoriile în cadrul aceleiaşi familii sau aceluiaşi clan, nici cele între locuitorii aceluiaşi sat sau între purtătorii aceluiaşi nume.

Frecvent se obişnuia ca băiatul să-şi răpească viitoarea mireasă (după ce în prealabil se înţelegea cu ea), în general, tinerii căsătoriţi aveau obligaţia să-şi evite socrii, de exemplu soţul nu avea voie să vorbească sau să fie văzut de aceştia vreme de mai mulţi ani. Tatăl nu trebuia să-şi arate afecţiunea pentru copii, mai ales dacă era vorba de băieţi. Bătrânii erau veneraţi şi aveau un rol important în aplanarea conflictelor.

Societatea, împărţită într-o mulţime de clanuri şi triburi, era puternic stratificată. În cadrul ei se distingeau prinţi, nobili, oameni deveniţi liberi, şerbi şi sclavi. Aceştia din urmă, în general prizonieri de război, făceau obiectul unui comerţ îndreptat în special către Istanbul. Caracterul feudal al societăţii era mai pregnant în Kabardia, ceea ce a facilitat anexarea timpurie a acestei regiuni de către Rusia.

Creştinismul a fost introdus de Bizanţ în secolele al VI-lea şi al VII-lea, dar nu sa păstrat decât până în secolul al XIII-lea. Islamul a pătruns în secolele XV-XVIII, elemente de păgânism supravieţuind însă până în ziua de astăzi.

Limba cercheză constituie, împreună cu limbile abhază şi ubâh (dispărută din 1992), familia de limbi nord-vest caucaziene,care nu este înrudită din câte se pare decât cu familia nord-est caucaziană. Existenţa a două limbi literare, una având ca bază kabardina iar cealaltă adâgheia, nu favorizează supravieţuirea cerchezei, care, de altfel, este pe cale de a se pierde în diaspora iar în Caucaz se confruntă cu concurenţa limbii ruse.

Kabardina, mai omogenă şi numărând mai mulţi vorbitori, are mai multe şanse de supravieţuire decât adâgheia. Doi specialişti francezi, Georges Dumezil, care rămâne cel mai marc caucazolog occidental şi, în zilele noastre, Catherine Paris, au jucat un rol hotărâtor în descrierea dialectelor cercheze şi păstrarea lor în scopul cercetării ştiinţifice.

Frumuseţe

În Marele dicţionar universal al secolului al XIX-lea al lui Pierre Larousse putem citi că „femeile cercheze rivalizează în frumuseţe cu georgienele, fără a se putea stabili care din ele ocupă primul loc”.

Diaspora

În general modul de trai tradiţional sa păstrat mai bine în diaspora decât în Caucaz, iar ataşamentul faţă de islam este mai puternic. În schimb, cerchezii din diaspora şi-au pierdut legăturile cu cultura orală (epopeea Narţilor), rămasă foarte vie în Caucaz.

Istoric

Strămoşii lor trăiau în câmpiile din Kuban şi pe malurile Mării de Azov înainte de a se refugia în munţi (adâgheenii) sau de a se strămuta mai la est (kabarzii). Nici unii dintre numeroşii năvălitori (khazari, mongoli etc.) care i-au precedat pe ruşi nu au reuşit să le înfrângă spiritul de independenţă. Cucerirea rusă a întâmpinat o rezistenţă îndârjită (1783-1864) şi a avut consecinţe demografice dramatice, mai ales pentru cerchezii occidentali.

Aproximativ 500.000 de cerchezi (ca şi alte populaţii de munteni) s-au văzut nevoiţi să emigreze în Imperiul otoman, unde de multe ori soarta lor nu a fost prea fericită. Cei care au rămas pe loc au fost strămutaţi în câmpie. Administraţia rusă a încurajat stabilirea ruşilor şi a ucrainenilor, adeseori cazaci. Contactele cu diaspora s-au intensificat după destrămarea URSS.

Denumire: circazieni; în Turcia cuvântul cerchez este frecvent utilizat pentru a-i desemna pe toţi descendenţii caucazienilor din nord, inclusiv ai abhazilor; adâghe.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …