Personalităţi

Arpad Bardocz

Arpad Bardocz (23 aprilie  1888, Ileanda, judeţul Sălaj – 9 august 1953, Budapesta) – poet şi traducător. După terminarea Facultăţii de Drept, a fost funcţionar la Timişoara. În 1921 s-a stabilit în oraşul Vac din Ungaria. A colaborat la revistele clujene „Erdelyi Szemle”, „Pasztortuz”, „Erdelyi Helikon” şi la „Vasarnap” din Arad, cu poezii proprii şi cu traduceri din creaţia poetică a lui Vasile Alecsandri. Bardocz este primul maghiar care a publicat volume de traduceri din poezia lui Vasile Alecsandri; Emlek (Suvenire) (1935) a apărut cu introducerea şi notele traducătorului, cel de al doilea volum, Konnycseppek (Lăcrămioare) (1938) a fost editat, …

Read More »

Vasile Bardan

Vasile Bardan (28 februarie 1947, Valea Seacă, judeţul Bacău) – poet, eseist şi critic literar. Este fiul Victoriei (născută Chiorcea) şi al lui Nicolae Bardan, ţărani. După absolvirea Liceului „George Bacovia” din Bacău (1965), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care o termină în 1978. Între aceşti ani, a fost angajat la mina de cupru Bălan din judeţul Harghita, apoi la întreprinderea de Prefabricate din Beton (Bucureşti), a fost profesor de limba română şi franceză în mai multe sate din judeţul Bacău şi a absolvit Institutul Pedagogic al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1973, cursuri …

Read More »

Constantin Barcaroiu

Constantin Barcaroiu (24 ianuarie 1895, Bucureşti – 21 aprilie 1974, Bucureşti) – poet şi prozator. Fiu al unor locuitori, probabil foarte strâmtoraţi, ai periferiei bucureştene, Barcaroiu a urmat cu mari greutăţi şcoala primară şi liceul, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri şi cronici dramatice în nenumărate reviste şi ziare din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” etc. Câteva strofe îi apar …

Read More »

Petre Barbu

Petre Barbu (20 iulie 1962, Galaţi) – prozator şi dramaturg. Provine dintr-o familie de muncitori. După studiile liceale la Galaţi, a absolvit tot aici, în 1988, Facultatea de Mecanică a Universităţii Tehnice, lucrând apoi ca inginer la „Electroargeş” din Curtea de Argeş. Debutează publicistic în revista studenţească „Orientări” (Galaţi), după care Laurenţiu Ulici îi prefaţează un grupaj de proze scurte, Scara mea de incendiu. Din 1995 este redactor la „Capital”. În 1990 a beneficiat de o bursă de specializare în jurnalism, în Statele Unite. Ioan Buduca a caracterizat exact proza lui Barbu, observând că „personajele se mişcă în firescul corupt …

Read More »

Nicolae Barbu

Nicolae Barbu (15 decembrie 1921, Iaşi – 22 mai 1985, Iaşi) – gazetar, critic şi istoric teatral. Elev la Liceul Naţional din oraşul natal, Barbu se înscrie, după terminarea şcolii, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii ieşene, luându-şi licenţa în 1946. Nu păşise pragul studenţiei când, prin 1941, începe să publice în presa locală. Va continua să fie prezent, cu articole şi diverse însemnări, şi în anii următori, după ce obţine o catedră în învăţământul preuniversitar (1946-1955). Cu tactul şi comprehensiunea ce îl caracterizau, înclinat spre studiu, ar fi putut să aibă o bună carieră de profesor. Dar …

Read More »

Nicolae Ion Barbu

Nicolae Ion Barbu (8 octombrie 1908, Urşi-Cârstăneşti, judeţul Vâlcea – 23 august 1993, Bucureşti) – clasicist. Sfârşeşte studiile liceale la Râmnicu Vâlcea în 1928, după care îşi ia licenţa în 1931 în filologie latină, iar doctoratul la Strasbourg, în 1933. În 1934 începe să predea la Universitatea din Bucureşti, fiind promovat ca profesor titular în 1954, şi ca şef de catedră în 1963; funcţionează aici până la pensionare. Membru a şase academii străine (Roma, Pescara, Salerno etc.), a trei societăţi de studii clasice (Rio de Janeiro, Berlin şi Varşovia) şi preşedinte al societăţii „Ovidianum”, este director ştiinţific al publicaţiei „Quaderni …

Read More »

Marian Barbu

Marian Barbu (29 septembrie 1939, sat Mileşti, comuna Şimnicu de Sus, judeţul Dolj) – prozator şi critic literar. Este fiul Elenei şi al lui Constantin Barbu, ţărani. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi Facultatea de Limba şi Literatura Română (1959-1964) a Universităţii din Bucureşti. Funcţionează ca profesor la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” (1964-1999) din Craiova, iar între 1965 şi 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte”. După 1990, este şi redactor-şef al revistei „Meridian” (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul” din Craiova. Colaborează la revistele „Argeş”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Ramuri”, „Analele Universităţii din Craiova”, „Literatorul”, „Caiete critice” …

Read More »

Ana Barbu

Ana Barbu (5 februarie 1936, Bulboaca, judeţul Chişinău, Basarabia) – prozatoare. A absolvit, la Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia limbă şi literatură română, în anul 1958. Lucrează iniţial în învăţământ, între anii 1966 şi 1971, este redactor la revista „Tomis” din Constanţa, apoi, din 1972 până în 1984, la Editura Eminescu, iar în perioada 1984-1993, la Editura Cartea Românească. A debutat cu schiţe în revista „Luceafărul”, al cărei premiu pentru proză l-a obţinut în 1963. Prima ei carte, Nunta de argint, apare în 1966. Proza scurtă publicată de Barbu reuneşte schiţe şi povestiri în care sunt analizate stări afective variate, …

Read More »

Cornel Barborică

Cornel Barborică (5 aprilie 1931, Turnu Severin) – slavist, comparatist şi traducător. Este fiul Elisabetei (născută Mardale), croitoreasă, şi al lui Gheorghe Barborică, cizmar. Absolvent al Liceului „Traian” din Turnu Severin (1949), urmează doi ani la Facultatea de Filologie din Bucureşti, apoi alţi cinci la Bratislava, luându-şi licenţa în limba şi literatura slovacă în 1955. Urcă toate treptele carierei universitare la Facultatea de Limbi şi Literaturi Slave a Universităţii bucureştene, al cărei decan este între 1972 şi 1976. Doctoratul şi-l susţine în 1971 cu o teză despre Karel Capek (1971). Excursul analitic, dens şi limpede, se suprapune peste o realitate …

Read More »

Gheorghe Barbă

Gheorghe Barbă (14 noiembrie 1929, Ismail, Basarabia) – istoric literar. Este fiul Ninei şi al lui Calistrat Barbă, învăţători. Părinţii refugiindu-se peste Prut în anii ’40, Barbă urmează Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi Facultatea de Limba şi Literatura Rusă din cadrul Institutului Pedagogic „Maxim Gorki” din Bucureşti, absolvind-o în 1953. A fost cadru didactic la Universitatea Bucureşti, luându-şi doctoratul în filologie cu teza Mihail Şolohov şi literatura română (1971). Debutează în publicistică în 1960. Colaborează la revistele „Romanoslavica”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Secolul 20”, „Rumânskaia literatura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Novîi mir”, „Vestnic M.G.U.” etc. Publică articole, …

Read More »