Personalităţi

Nicolae I. Basilescu

Nicolae I. Basilescu (4 aprilie 1868, Ocnele Mari, judeţul Vâlcea – 4 noiembrie 1904, Iaşi) – poet şi traducător. Născut într-o familie de condiţie modestă, Basilescu a urmat liceul la Craiova şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Licenţa şi-a luat-o în 1892, cu o teză despre Arthur Schopenhauer. După terminarea facultăţii, a fost, între 1893 şi 1896, secretar al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, apoi, între 1898 şi 1902, profesor secundar în Bucureşti. Din noiembrie 1902, este transferat ca profesor în Iaşi. Remarcat de Titu Maiorescu încă din anii studenţiei, Basilescu a intrat în rândurile junimiştilor …

Read More »

Şerban Bascovici

Şerban Bascovici (1 ianuarie 1891, Bucureşti – 19 martie 1968, Bucureşti) – poet şi traducător. Este fiul Ecaterinei şi al lui Ghiorghi Bascovitz. Bascovici a urmat Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. După absolvire (1911), a intrat funcţionar la Asigurările Sociale, unde a ajuns, către vârsta pensionării, şef de serviciu. Elev în clasa a cincea de liceu, debutează în „Dumineca” (1905), cu versuri naive şi colaborează la revista şcolii („Din liceu”, 1906). Vede în simbolism, încă din 1909, singura mişcare literară adecvată epocii. După o scurtă colaborare la „Convorbiri critice” (1907,1908), se apropie de „Vieaţa nouă” şi de cercul lui Ovid …

Read More »

Vlada Barzin

Vlada Barzin (19 august 1940, Gelu, judeţul Timiş) – poet. Este fiul Liubiţei şi al lui Duşan Barzin, ţărani. Barzin a făcut liceul în Variaş, în judeţul Timiş (1955-1959), urmând apoi studii de profil economic. Colaborează la reviste şi publicaţii cotidiene din România şi din fosta Iugoslavie. Debutează publicistic în gazeta „Banatske novine” (Timişoara, 1967), iar editorial cu volumul în limba sârbă, Kad pucaju pupolci (Când plesnesc mugurii). A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune şi de notaţie, bucolică în esenţă, ca şi în versurile care interoghează asupra veacului şi a civilizaţiei moderne – …

Read More »

Jean Bart

Jean Bart (pseudonimul literar al lui Eugeniu [Eugenie] Botez) (28 noiembrie 1874, Burdujeni-Suceava – 12 mai 1933, Bucureşti) – prozator. Tatăl lui Bart, căpitanul de dorobanţi Panaite Botez, se distinge în Războiul pentru Independenţă şi avansează până la gradul de general de brigadă. Mama, Smaranda, fiică a căminarului Nastasachi Mihail, absolvise un pension francez. În 1878, familia se mută la Iaşi, unde în toamna lui 1883 Bart îl are ca institutor, în clasa a doua, pe Ion Creangă. Între 1886 şi 1889 este elev la gimnaziu, iar în august 1869 e înmatriculat la Şcoala fiilor de militari. Din septembrie 1894, …

Read More »

Aurel Maria Baros

Aurel Maria Baros (6 martie 1955, Urluieni, judeţul Argeş) – prozator. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1980), Baros lucrează ca economist la Uniunea Scriitorilor, înfiinţându-şi în 1990 propria editură – AMB. A debutat cu poezie în liceu, în revista „Muguri” (1972), continuând cu proză scurtă în „România literară”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „Contemporanul”, „Steaua” etc. Debutează editorial în 1986, cu romanul Pământul ne rabdă pe toţi, care primeşte Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor şi Premiul revistei „Argeş”. De la început a fost remarcată apropierea romanului de debut al lui Baros de Moromeţii lui Marin Preda – roman …

Read More »

George Baronzi

George Baronzi (20 octombrie 1828, Brăila – 28 mai 1896, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi traducător. Este fiul lui Anton Baronţi (sau Baronschi), avocat, venit în Ţara Românească din insula Zante. Baronzi ocupă o serie de slujbe în administraţia judeţelor Dâmboviţa, Vlaşca, Covurlui, Ialomiţa şi la Craiova. Autor prodigios de poezie, proză şi teatru, traducător productiv, Baronzi este unul dintre aceia care şi-au făcut din scris o preocupare de-o viaţă. Debutează timpuriu, în 1844, cu drama Eleonora. Colaborează, timp de jumătate de secol, la diferite publicaţii. În 1845 scria la „Curierul românesc”, în 1848 era redactor al revistei …

Read More »

Dimitrie V. Barnoschi

Dimitrie V. Barnoschi (21 septembrie 1884, Ţigănaşi, judeţul Iaşi – 29 mai 1954, Bucureşti) – scriitor. Este fiul Elizei şi al lui Dumitru Vasiliu, funcţionar. A urmat Liceul Internat din Iaşi, încheiat în 1902, după care se înscrie la Facultatea de Drept tot din Iaşi, se transferă la Bucureşti, obţine licenţa în 1907 şi doctoratul în 1911. Din 1910, semnează D. Barnosche (Barnoschi)-Vasiliu, oficial numindu-se Dumitru V. Barnoschi abia din 1939. În anii din preajma războiului se apropie de Partidul Conservator şi de fruntaşul acestuia, P.P. Carp. În timpul ocupaţiei germane, este prefect al judeţului Prahova. În 1920, primeşte recomandarea …

Read More »

Iurie Barjanschi

Iurie Barjanschi (6 septembrie 1922, Braşov – 11 septembrie 1986, Orhei, Basarabia) – poet, prozator şi traducător. Încă elev la Liceul „B.P. Hasdeu” din Chişinău, pe care îl va absolvi în 1940, a debutat în presă cu versuri (1936). Numeroasele volume de poezie şi proză tipărite între 1948 şi 1982 (între care Drumul spre fericire, Cuvânt despre pace, Zile roşii) colportează şi ilustrează un repertoriu de teme date, impuse, tot felul de clişee proletcultiste, într-un limbaj primitiv. Concomitent, Barjanschi a tradus din J.W. Goethe, Aleksandr Puşkin, Mihail  Lermontov etc. Opera literară Drumul spre fericire, Chişinău, 1948; Poezii pentru şcolari, Chişinău, …

Read More »

Ieronim G. Bariţiu

Ieronim G. Bariţiu (19 august 1848, Braşov – 18 martie 1899, Sibiu) – publicist şi traducător. Este al cincilea dintre cei nouă copii ai Mariei (născută Velisar) şi ai lui George Bariţ (Bariţiu) şi unicul fiu rămas în viaţă, alături de patru surori. Învaţă la Braşov şi la Sibiu, apoi la Viena, unde, din 1868 până în 1873, face studii filosofice, juridice şi comerciale, fără a le termina. Întors acasă, este funcţionar la fabrica de hârtie din Zărneşti şi la Institutul de credit şi economii „Albina”. Publicist al cărui scris dezvăluie preocupări variate, pasiune şi inteligenţă, Bariţiu rămâne mereu în …

Read More »

George Bariţ

George Bariţ (Bariţiu) (24 mai 1812, Jucu de Jos, judeţul Cluj – 2 mai 1893, Sibiu) – ziarist şi mentor cultural. Este fiul Anei Rafila (născută Cornea) şi al preotului Ioan Pop-Bariţ. Bariţ învaţă la şcoala maghiară din Trascău (Rimetea), la gimnaziul din Blaj şi apoi la Liceul Piarist din Cluj frecventând „humanioarele”. În 1829, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. În pofida restricţiilor, îşi procură şi citeşte cu aviditate cărţi în limba română. După absolvire, revine la Blaj şi intră student la Teologie. Sunt anii când îi cunoaşte pe Simion Bărnuţiu şi Timotei Cipariu, când participă ca …

Read More »