Personalităţi

Andrei Băleanu

Andrei Băleanu (13 ianuarie 1931, Bucureşti) – eseist şi critic de teatru. Este fiul Ilenei şi al lui Ion Băleanu. Băleanu urmează liceul între 1945 şi 1948, înscriindu-se apoi la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1948-1952). În 1956, la Leningrad, devine doctor în filosofie. Din primul an de studenţie lucrează în presă, ca redactor la „Universul”, apoi la „Scânteia tineretului” şi ca redactor-şef la „Tânărul leninist” (1951-1954); între 1956 şi 1969, este şef de secţie la „Scânteia”. După 1969, a fost director adjunct la Teatrul de Comedie din Bucureşti şi, din 1984, director adjunct al Teatrului Evreiesc de …

Read More »

Ştefan Bălceşti

Ştefan Bălceşti (pseudonimul literar al lui Ştefan Ionescu) (30 mai 1896, Olteţu, azi Otetelişu, judeţul Vâlcea – 11 noiembrie 1975, Bucureşti) – poet şi publicist. La toponimul Bălceşti, al comunei natale, trimite numele literar adoptat de poet mai târziu. Este fiul Sultanei şi al lui Gheorghe Ionescu (tatăl va ajunge diriginte poştal la Râmnicu Vâlcea). Bălceşti a urmat, la Craiova, Liceul Militar „D.A. Sturdza”, după anii de front tânărul ofiţer fiind integrat aici în rândul dascălilor. Elev, face întâii paşi în publicistică, între 1913 şi 1915, încurajat de gazetele locale „Curierul Olteniei”, „Apărarea naţională”, şi tot acum apare cu prima …

Read More »

Teodor Bălăşel

Teodor Bălăşel (7 noiembrie 1869, Bogdăneşti, judeţul Vâlcea – 30 ianuarie 1941, Ştefăneşti, judeţul Vâlcea) – folclorist. După ce a urmat cursurile Seiriinarului de la Râmnicu Vâlcea (1885-1889), a fost învăţător (din 1889), diacon (din 1892) şi preot paroh (din 1894) în comuna vâlceană Ştefăneşti. Împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopşor, G.F. Ciauşanu, N.I. Dumitraşcu, Gheorghe N. Dumitrescu-Bistriţa, I.N. Popescu, C. Ciobanu-Pleniţa, I.I. Buligan-Delagorj şi Gheorghe Gh. Fierăscu a pus, la 3-5 ianuarie 1927, bazele Tovărăşiei folcloriştilor olteni, care a editat, timp de un an, revista „Suflet oltenesc”. Având şansa de a locui într-o bogată zonă folclorică, în apropiere de Valea Mamului …

Read More »

Emilian Bălănoiu

Emilian Bălănoiu (5 septembrie 1939, Bucureşti) – prozator. Este fiul Paraschivei (născută Rădulescu), absolventă a Conservatorului, şi al lui Gheorghe Bălănoiu, inginer. Între 1956 şi 1962, urmează, la Bucureşti, cursurile Academiei Tehnice Militare, în pofida unei evidente înclinaţii literare. A fost inginer militar, inginer proiectant şi redactor principal la Institutul de Documentare Tehnică din Bucureşti. Din 1968, lucrează în învăţământ, ca profesor-inginer. În 1969, debutează editorial cu volumul de nuvele Adam, dezvoltând o tematică de tip compozit, într-un amestec de proză alegorică şi psihologică. Un an mai târziu, apare volumul de povestiri Absenţii de la dragoste, o incursiune de tip …

Read More »

Sorina Bălănescu

Sorina Bălănescu (25 decembrie 1941, Iaşi) – traducătoare, critic şi istoric literar. Este fiica Virginiei şi a lui Constantin Bălănescu, actori la Teatrul Naţional din Iaşi. Urmează cursurile Şcolii Medii „Vasile Alecsandri” din oraşul natal, absolvindu-le în 1959. Este licenţiată a Universităţii „Al. I.Cuza”, secţia limba şi literatura rusă – limba şi literatura română (1964) şi apoi în specialitatea limba şi literatura engleză (1972). Preparator, din 1964, la Catedra de limba şi literatura rusă a Facultăţii de Filologie din Iaşi, ajunge în 1995 profesor titular. În 1979, obţine titlul de doctor în filologie, cu teza Simbolul în dramaturgia lui Cehov. …

Read More »

Ioan P. Bălănescu

Ioan P. Bălănescu (9 iulie 1878, Giurgiu – 12 decembrie 1950, Bucureşti) – poet şi prozator. Mezinul unei familii de mici proprietari, Bălănescu a absolvit în 1899 Şcoala Militară, urcând apoi în ierarhie până la gradul de viceamiral. Debutează în 1897, cu versuri, la „Adevărul literar”. Poezii şi, rar, câte o schiţă îi apar în „Povestea vorbei”, „Harfa”, „Carmen” şi „Ovidiu”. Versurile vor fi strânse în placheta Surprize (1900). Semnând şi Ioan Bălănescu-Danubian, I.B. Danubian şi Danubian, Bălănescu colaborează apoi la „Tribuna liberală” (Galaţi), „Noua revistă olteană”, „Presa” (Giurgiu), unde publică în foileton Schiţe marine. Ziarul unui pribeag, tipărit şi …

Read More »

Gabriel Bălănescu

Gabriel Bălănescu (16 aprilie 1913, Berbeşti, judeţul Vâlcea – 19 martie 1986, Santa Clara, Statele Unite) – prozator. Este fiul Gabrielei şi al lui Ion Bălănescu. Bălănescu a făcut clasele primare în comuna natală şi Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. Încă înainte de absolvire luase hotărârea să se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti. Fire exaltată, cu gustul riscului şi o înclinaţie spre trăiri impetuoase, Bălănescu, care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mişcării legionare. Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viaţă, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947, se alătură …

Read More »

George Bălăiţă

George Bălăiţă (17 aprilie 1935, Bacău) – prozator, eseist, publicist, traducător şi editor. Este fiul Constanţei (născută Popa) şi al lui Gheorghe Bălăiţă, funcţionar comercial. Urmează, un timp, cursurile Institutului de Cultură Fizică şi Sport din Bucureşti (1953-1955). Este absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1967). Lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodist, iar din 1964, ca redactor şi apoi redactor-şef adjunct al revistei „Ateneu” din Bacău. După mutarea la Bucureşti, devine secretar al Uniunii Scriitorilor (1979), apoi director al Editurii Cartea Românească (1980-1989) şi redactor-şef al …

Read More »

Dumitru Bălăeţ

Dumitru Bălăeţ (8 noiembrie 1935, Crasna, judeţul Gorj) – poet, eseist şi istoric literar. Este fiul Elenei (născută Seceleanu), ţărancă, şi al lui Dumitru Bălăeţ, ţăran şi picher de drumuri. După şcoala pedagogică de învăţători din Târgu Jiu, îşi continuă studiile la Facultatea de Filologie (1954-1959) din Bucureşti şi îşi ia doctoratul cu o teză despre viaţa şi opera lui Radu Ionescu. Este asistent şi apoi lector la Facultatea de Ziaristică a Şcolii Superioare de Partid „Ştefan Gheorghiu”, devenită Academia cu acelaşi nume (1959-1989), instructor la Comitetul Central al PCR (1966-1968), inspector general în Comitetul Culturii şi Educaţiei Socialiste (1971-1973), …

Read More »

Lucia Dem. Bălăcescu

Lucia Demetriade Bălăcescu (22 ianuarie 1895, Bucureşti – 5 noiembrie 1979, Bucureşti) – prozatoare. Fiică a comandorului Petre Demetriade, Bălăcescu s-a bucurat de o educaţie îngrijită. A studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti şi, în particular, cu Gheorghe Petraşcu şi cu Eustaţiu Stoenescu, desăvârşindu-şi studiile în Elveţia şi în Franţa. La Paris frecventează medii în care se cultivau fronda şi se promova spiritul modern. Talentată pictoriţă, Bălăcescu a avut un număr impresionant de expoziţii personale şi internaţionale. Un capitol deosebit de dureros în viaţa sa l-a constituit experienţa trăită în Basarabia, ca martoră a ocupării acestui ţinut de …

Read More »