Personalităţi

Ioan Alexandru Bran-Lemeny

Ioan Alexandru Bran-Lemeny (16 septembrie 1886, Braşov – 2 aprilie 1954, Braşov) – poet şi gazetar. Bunicul, avocatul Ioan Bran-Pop de Lemeny, fusese revoluţionar paşoptist şi tribun al romanilor transilvăneni, iar tatăl, Nicolae de Lemeny, doctor în drept, studiase la Viena. Mama, Minerva Bran-Lemeny (născută Caravia), provenea dintr-o familie de comercianţi brăileni. Bran-Lemeny urmează Liceul „Andrei Şaguna” şi Liceul german „Honterus” din Braşov, apoi face studii juridice la Budapesta şi Cluj. Doi ani audiază cursuri de filosofie la Viena. Din 1911, practică avocatura în oraşul natal. În 1908 debutase în literatură cu o poezie apărută în „Gazeta Transilvaniei”. Articolul Din …

Read More »

Valeriu Branişte

Valeriu Branişte (10 ianuarie 1869, Cincu, judeţul Braşov – 1 ianuarie 1928, Lugoj, judeţul Timiş) – gazetar şi memorialist. Este fiul Mariei (născută Vlad) şi al lui Moise Branişte, prim-pretor. Branişte, după ce a absolvit cu calificative excepţionale Liceul de Stat din Sibiu, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, pe care o frecventează între 1887 şi 1891, obţinând diploma de licenţiat în filologie română, literatură maghiară şi filologie germană. În 1891 îşi susţine şi teza de doctorat, despre poezia lui Andrei Mureşanu. Din toamna aceluiaşi an, funcţionează ca profesor la Gimnaziul greco-ortodox din Braşov, post pe care îl …

Read More »

Gheorghe Brancovici

Gheorghe Brancovici (1645, Ineu, judeţul Arad – 19 decembrie 1711, Cheb, azi Eger, Cehia) – cronicar şi traducător. Brancovici, care îşi crease o falsă genealogie de urmaş al vechilor despoţi sârbi, era unul dintre numeroşii copii ai Mariei şi ai lui Ioan Racz, descendenţii unor vechi luptători antiotomani, colonizaţi în comitatele româneşti. Fire ambiţioasă de aventurier îndrăzneţ şi duplicitar, bun poliglot (cunoştea sârba, maghiara, turca, germana, latina şi slavona), Brancovici se lansează într-o complicată carieră politico-diplomatică, avându-l, mult timp, drept mentor şi eminenţă cenuşie – în planurile de eliberare a popoarelor balcanice de sub stăpânirea turcească şi de creare a …

Read More »

Petru Bran

Petru Bran (21 ianuarie 1821, Tohat, judeţul Maramureş – 10 octombrie 1877, Budapesta) – publicist şi autor de versuri. Era unul dintre cei doisprezece copii ai preotului Ioan Bran. Între 1832 şi 1838, a urmat liceul la Baia Mare, apoi filosofia la Cluj şi teologia la Blaj. Hirotonit preot în 1844, a slujit în satele Chilioara, Hidig şi, ca protopop, în Craidorolţ. Din 1857, este protopop în Satu Mare. Pasionat bibliofil, însuşindu-şi o întinsă cultură clasică, a câştigat repede stima concetăţenilor, mai ales datorită energiei pe care a dovedit-o în lupta pentru înfiinţarea celei dintâi catedre de limba română la …

Read More »

Constantin C. Braiesku

Constantin C. Braiesku (2 august 1878, Roman, judeţul Neamţ – 8 noiembrie 1951, Nicolae Bălcescu, judeţul Bacău) – poet, dramaturg şi publicist. Este fiul colonelului Constantin Brăescu, fost aghiotant al lui Alexandru Ioan Cuza. Braiesku îşi ia bacalaureatul în 1897, după ce frecventase Institutele Unite din Iaşi. S-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1900, când termină şi Conservatorul de Muzică şi Declamaţie, clasa C.I. Nottara. Câţiva ani este secretar literar la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi, luându-şi doctoratul în drept la Paris, se angajează din 1906 în politică. Va fi ales de …

Read More »

Rodica Braga

Rodica Braga (28 iunie 1938, Alba Iulia) – prozatoare. Este fiica Rafilei (născută Roşiu), tehnician dentar, şi a lui Traian Besoiu, brutar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, în 1960. În perioada 1960-1967 a funcţionat ca profesoară de limba română şi bibliograf la biblioteca Institutului Pedagogic din Baia Mare. În 1970 s-a stabilit la Sibiu, dedicându-se exclusiv creaţiei literare. Este căsătorită cu Mircea Braga. A debutat în 1971, în „Tribuna”, iar în 1972 i-a apărut primul volum de schiţe şi nuvele, Sângele alb al pietrelor. Încă de la primul volum, Braga şi-a afirmat disponibilitatea pentru proza …

Read More »

Mircea Braga

Mircea Braga (27 martie 1938, Sibiu) – editor, critic şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Schneider) şi al lui George Braga, mecanic auto. Braga a urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1952-1955) şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1956-1960), după care a funcţionat ca profesor în Baia Mare (1960-1962), redactor la ziarul local „Pentru socialism” (1962-1966) şi director al Teatrului Dramatic din acelaşi oraş (1968-1970), fiind transferat, în aceeaşi funcţie, la Teatrul de Stat din Sibiu (1970-1974). Între 1974 şi 1979, a fost preşedintele Comitetului pentru Cultură al judeţului Sibiu, de unde s-a transferat …

Read More »

Corin Braga

Corin Braga (12 ianuarie 1961, Baia Mare) – prozator şi critic literar. Este fiul lui Mircea Braga, critic literar, şi al Rodicăi Braga, prozatoare. După studii liceale terminate în 1980 la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu, a absolvit în 1985 Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, fiind, între 1981 şi 1985, redactor la revista „Echinox”. Beneficiază de câteva burse de cercetare: la European University din Praga şi la Alcala de Henares din Madrid (1992), şi la Universidad Autonoma din Barcelona (1998). Din 1997 este lector la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca şi codirector …

Read More »

Ion Brad

Ion Brad (8 noiembrie 1929, Pănade, judeţul Alba) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi traducător. Este cel mai mare dintre numeroşii copii ai Corneliei (născută Bârna) şi ai lui Traian Brad, ţărani. Urmează Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj (1940-1948), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj (1948-1952). Debutează ca poet în revista „Gând tineresc” din Alba Iulia (1947) şi, editorial, cu volumul Cincisutistul (1952). A colaborat, desfăşurând totodată şi o activitate redacţională, la „Almanahul literar”, „Lupta Ardealului”, „Contemporanul”, „Cravata roşie” (redactor-şef, 1956-1958), „Flacăra”, „Gazeta literară” (redactor-şef adjunct, 1966), „Luceafărul” (redactor, 1958-1960), „Scânteia tineretului” (redactor, 1960), „Steaua”, „România …

Read More »

Ştefan Braborescu

Ştefan Braborescu (31 august 1880, Caracal, judeţul Olt – 4 ianuarie 1971, Bucureşti) – poet şi prozator. Şi-a făcut studiile secundare în oraşul natal şi apoi în Craiova, la Liceul Central. Cum părinţii, Lazăr şi Ecaterina (născută Apostol) Braborescu, voiau să-şi vadă fiul ofiţer, îl înscriu (1900) la Liceul Militar, de unde Braborescu promovează la Şcoala superioară de ofiţeri de infanterie. În 1902 era sublocotenent în Regimentul 26 Rovine (va şi semna unele poezii St. B. Rovine). În 1903 editează împreună cu I.C. Popescu-Polyclet şi cu Nicolae Vulovici, camarad de regiment, „Noua revistă olteană”. Începuse, după cum singur spune, să …

Read More »