Personalităţi

Emanoil Bucuţa

Emanoil Bucuţa (Popescu) (27 iunie 1887, Bolintin Deal, judeţul Giurgiu – 7 octombrie 1946, Bucureşti) – poet, prozator, eseist şi bibliolog. Este fiul Rebecăi-Elena (Reveica), care se trăgea din satul sibian Dăişoara, şi al lui Ioniţă Popescu, originar din părţile Iaşilor. Bucuţa, numele de familie al mamei înainte de căsătorie, va fi adoptat de scriitor ca semnătură literară şi, din 1927, ca nume oficial. Bucuţa învaţă la Bucureşti, unde urmează şcoala primară (1894-1898), liceul (1898-1907, la „Sf. Sava”, printre profesori fiind şi Ion Suchianu), precum şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia de limbă şi literatură germană (1907-1911). Studiază doar …

Read More »

Valeriu Bucuroiu

Valeriu Bucuroiu (17 iunie 1934, Cărpiniştea, judeţul Buzău – 31 ianuarie 1980, Bucureşti) – poet. Este fiul Elenei şi al lui Filip Bucuroiu, ţărani. După absolvirea Facultăţii de Filologie-Pedagogie a Universităţii din Bucureşti (1957), a fost profesor de liceu în Bucureşti. Între 1968 şi 1971 este vicepreşedinte al Comitetului pentru Cultură şi Artă al municipiului Bucureşti, iar între 1971 şi 1980, activist la Comitetul Central al Partidului Comunist Român. A colaborat la „România literară”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Viaţa românească”, „Familia” şi „Săptămâna”. Debutează ca poet în anul 1969, în „România literară”. Debutul editorial are loc cu volumul de epigrame Floreta …

Read More »

Septimiu Bucur

Septimiu Bucur (28 martie 1915, Gâmbuţ, judeţul Mureş – 7 mai 1964, Târgu Mureş) – gazetar şi critic literar. Fiu al Veturiei (născută Lazăr) şi al lui Iuliu Bucur, profesor, Bucur era elev la liceul din Târgu Mureş când, la 17 ani, obţinea locul întâi pe ţară la un concurs literar şcolar. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosof ie din Bucureşti şi a lucrat o vreme în redacţiile unor reviste şi ziare din capitală. În 1941, a fost numit consilier de presă la Legaţia Română din Budapesta. După război, se stabileşte la Târgu Mureş, unde reuşeşte să …

Read More »

Romulus Bucur

Romulus Bucur (11 mai 1956, Arad) – poet şi eseist. Este fiul Şariei şi al lui Constantin Bucur, funcţionari. După ce a absolvit Liceul „Ioan Slavici” din Arad (1975) şi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1980), a fost profesor de română, iar apoi lector la Catedra de limba şi literatura română a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii „Transilvania” din Braşov şi redactor-şef adjunct al revistei „Arca” din Arad. Membru al cenaclului Junimea din Bucureşti, a debutat în „România literară” (1978), prezentat de Nicolae Manolescu, iar editorial în 1982, în volumul colectiv Cinci, alături de Mariana …

Read More »

Marin Bucur

Marin Bucur (12 decembrie 1929, Podu Rizii, judeţul Dâmboviţa – 5 februarie 1994, Bucureşti) – eseist, prozator, critic şi istoric literar. Este fiul Stanei (născută Eftimie) şi al lui Florea Bucur, ţărani. Bucur a urmat cursurile Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, iar din 1949 pe acelea ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Încă din anul universitar 1952-1953 (la sfârşitul căruia a susţinut examenul de licenţă), a fost numit asistent la Catedra de literatură română. De asemenea, a fost angajat de George Călinescu la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (devenit Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”), …

Read More »

Doina Bucur

Doina Bucur (pseudonimul literar al Floricăi Ionescu) (15 august 1896, Bucureşti – 24 iunie 1940, Bucureşti) – poetă, prozatoare şi publicistă. Este fiica Elvirei (născută Stamatopol) şi a lui Oscar Pursch. Mama era profesoară de română şi latină, iar tatăl, concert-maistru, ocupase un răstimp postul de dirijor la Teatrul Liric din Bucureşti. Din 1905, familia se va stabili la Fălticeni, unde Bucur ia primele noţiuni de vioară; va cânta aici în orchestra de copii îndrumată de părintele său; se distinge, mai apoi, cu ocazia unui concert la Peleş, patronat de Carmen Sylva. Absolvind gimnaziul, e admisă, prin concurs, la doar …

Read More »

Petre Bucşa

Petre Bucşa (11 martie 1919, Deleni, judeţul Cluj) – poet şi prozator. Este fiul Mariei (născută Belu) şi al lui Petru Bucşa, ţărani. A frecventat cursul gimnazial al Liceului „Regele Ferdinand” din Turda, apoi Şcoala Normală, la Abrud, Cluj şi Deva, până în 1941. Combatant în cel de-al doilea război mondial (în 1944 era sublocotenent de rezervă în Batalionul 12 de vânători de munte din Câmpina), rănit pe front, la Banska Bistrica, se afla, la sfârşitul conflagraţiei, în Spitalul Militar de la Făgăraş. Se stabileşte la Cluj şi se înscrie la Facultatea de Drept. În 1954, după licenţă, este numit …

Read More »

Emilian Bucov

Emilian Bucov (8 august 1909, Chilia Nouă, regiunea Odesa, Bucovina, Ucraina – 17 octombrie 1984, Chişinău) – poet, prozator şi dramaturg. Născut într-o familie de ucraineni săraci, termină, după învingerea unor dificultăţi materiale, Liceul „B.P. Hasdeu” din Chişinău (1930) şi apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1936). Student fiind, devine membru al Uniunii Tineretului Comunist şi desfăşoară în ilegalitate diverse activităţi politice. Din 1940, se refugiază la Moscova şi contribuie prin versurile lui la difuzarea sloganurilor bolşevice antiromâneşti. Stabilit din 1944 la Chişinău, era considerat unul dintre scriitorii activişti de seamă din Republica Moldova. A fost …

Read More »

F. Brunea-Fox

F. Brunea-Fox (pseudonimul literar al lui Filip Brauner) (18 ianuarie 1898, Roman, judeţul Neamţ – 12 iunie 1977, Bucureşti) – reporter, gazetar şi traducător. Fiu al Leiei şi al lui Simcha Brauner, Brunea-Fox îşi petrece copilăria la Iaşi, într-un mediu pitoresc şi cu mistere de ghetou. La Liceul Naţional este coleg cu Ionel Teodoreanu şi cu Alexandru A. Philippide, în revista căruia, „Zări senine” (1915), semna şi el, iar cu Beno Wechsler (Benjamin Fundoianu, prietenul de-o viaţă) face traduceri din Charles Baudelaire. Debutează cu poezii, semnate Pan, la „Versuri şi proză” (Iaşi, 1915) şi în gazetărie, la „Arena” (1918). La …

Read More »

Emil Brumaru

Emil Brumaru (1 ianuarie 1939, Bahmutea, judeţul Tighina, Basarabia) – poet. Este fiul Elisabetei (născută Trelea) şi al lui Grigore Brumaru, funcţionar la CFR. După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi (1955), urmează, tot acolo, cursurile Facultăţii de Medicină Generală, devenind medic în 1963 şi profesând medicina, timp de doisprezece ani, la Dolhasca (mică localitate, nod feroviar lângă Fălticeni). Primele versuri îi apar în decembrie 1966, în revista „Luceafărul”. Debutul editorial are loc în 1970, cu volumul Versuri, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Se alătură, la sfârşitul anilor ’60, „grupului oniric” (care îi reunea pe Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, Vintilă Ivănceanu …

Read More »