Personalităţi

Constantin Cantacuzino Stolnicul

Stolnicul Constantin Cantacuzino (circa 1640, Târgovişte – 7 iunie 1716, Istanbul, Turcia) – diplomat, istoric şi geograf din Ţara Românească. Este fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi al Elinei, fiica domnitorului Radu Şerban. Inteligenţă critică ascuţită şi setoasă de cunoaştere, spirit politic pătrunzător şi eficient, conştient de valoarea personală şi de ascendenţa sa nobiliară (din Cantacuzini, legaţi de istoria Bizanţului, şi din Basarabi, voievozi ai Ţării Româneşti), stolnicul a ştiut să folosească până şi pribegiile pe care ura boierilor Băleni le-a impus familiei sale: el a folosit fiecare dintre pribegiile politice pentru a-i studia pe învăţaţii bizantini şi occidentali, pentru a …

Read More »

Alexandru (Alecu) Cantacuzino

Alexandru (Alecu) Cantacuzino (circa 1811-1884, Atena) – prozator. Descendent, în a şaptea generaţie, al marelui vistier Iordache Cantacuzino (cumnat al domnitorului Vasile Lupu), nepot al lui Matei Cantacuzino (şi el mare vistier al Moldovei, emigrat în 1791 în Rusia), Cantacuzino era fiul lui Alexandru Cantacuzino (şambelan al ţarului şi participant la mişcarea eteristă) şi al Elisabetei (născută Daragan). Întors în Moldova, se însoară în 1839 cu Maria Cantacuzino, fiică a marelui logofăt al Moldovei Nicolae Cantacuzino-Deleanu-Măgureanu, dar căsnicia nu durează; Maria Cantacuzino pleacă în 1850 la Paris, căsătorindu-se, mult mai târziu, cu pictorul Puvis de Chavannes. Cantacuzino, care împărtăşeşte de …

Read More »

Mihail Canianu

Mihail Canianu (pseudonimul literar al lui Moritz Cahana) (1867, Hârlău, judeţul Iaşi – 28 septembrie 1933, Bucureşti) – folclorist, traducător şi publicist. Descendent al unei familii de negustori, Canianu şi-a început instrucţia în oraşul natal şi a desăvârşit-o, probabil, la Iaşi, unde pare să fi urmat cursurile gimnaziale şi ale unei facultăţi, devenind în cele din urmă profesor. A abordat cu îndrăzneală, dar şi cu o anume competenţă, domenii de activitate diverse. Colaborează la „Românul”, „Drepturile poporului”, „Lumea ilustrată”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie” etc., cu studii şi culegeri de folclor şi cu articole cu tematică socială, acestea din …

Read More »

Ion Aureliu Candrea

Ion Aureliu Candrea (pseudonimul literar al lui Iancu Hecht) (7 noiembrie 1872, Bucureşti – 15 septembrie 1950, Paris) – filolog şi etnolog. Fiu al Rachelei şi al lui Marcu Hecht, tehnician constructor, ambii originari din Galaţi, Candrea a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, susţinându-şi bacalaureatul în 1892. A urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, într-o perioadă când B.P. Hasdeu îşi ţinea aici cursul de filologie comparată, luându-şi licenţa în litere în anul 1896. Şi-a continuat studiile în Franţa, unde a frecventat Sorbona şi Ecole Pratique des Hautes Etudes. Specializarea i-a fost înrâurită de filologi …

Read More »

Alexandru Candiano-Popescu

Alexandru Candiano-Popescu (27 ianuarie 1841, Bucureşti – 25 iunie  1901, Târgovişte) – autor de versuri. Este fiul Zincăi Urziceanu, căsătorită cu Dumitru Popescu, poliţai, iar, după moartea acestuia, recăsătorită cu Nicolae Candiano, şi el lucrând în Poliţie. Învaţă într-un pension din Ploieşti, apoi la o şcoală militară din Bucureşti, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al. I. Cuza, conspiră totuşi şi participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverenţa” (1867-1869) şi „Democraţia” (1869-1871). Ia parte, în 1870, la acţiunea antidinastica vizând răsturnarea …

Read More »

Georgeta Mircea Cancicov

Georgeta Mircea Cancicov (29 mai 1899, Godineşti, judeţul Bacău – 16 aprilie 1984, Bucureşti) – prozatoare şi poetă. Este fiica Elenei (născută Crăiescu) şi a lui Petre Jurgea, coborâtor dintr-o familie de răzeşi, şi s-a numit, la naştere, Maria. A fost căsătorită cu Mircea Cancicov, avocat şi om politic. A avut parte de o educaţie aleasă, intrând în contact încă din copilărie cu atmosfera marii culturi europene (mama sa era prietenă cu Marcel Proust). La Paris, urmează liceul, apoi Facultatea de Litere şi ia lecţii de vioară de la George Enescu. Colaborează la numeroase publicaţii, printre care „Viaţa românească”, „Revista …

Read More »

Petre Cancel

Petre Cancel (7 martie 1890, Bacău – 29 noiembrie 1947, Bucureşti) – istoric literar. După terminarea liceului la Bacău, vine la Bucureşti, unde urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie (1909-1912), fiind elevul lui Ioan Bogdan şi Dimitrie Onciul. Sub îndrumarea celui de-al doilea îşi realizează prima lucrare, Data epistolei lui Uzun Hassan către Ştefan cel Mare şi misiunea lui Isak-beg, parte din relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Roma, Veneţia şi Genua (1912). La recomandarea lui Ioan Bogdan, îşi continuă studiile (1913-1919) la Belgrad, Sofia, Viena, Zagreb şi la Praga, unde îşi ia şi doctoratul în filologie slavă. Revenit …

Read More »

Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, Udeşti, judeţul Suceava – 27 august 1965, Bucureşti) – poet, prozator şi traducător. Fiu al unor ţărani, Ion Camilar şi Nataliţa (născută Motrici), Camilar şi-a întrerupt în 1926 (din cauza sărăciei, care i-a întunecat copilăria) studiile liceale, începute la Suceava, traversând apoi o lungă perioadă şi mai grea, când şi-a câştigat existenţa cu slujbe umile. Nici când lucrează în redacţia unor periodice ieşene – „Chemarea” (1935), „Iaşul” (1938-1940), „Voinţa” (1941), „Cetatea Moldovei” (1942), nici după căsătoria cu poeta Magda Isanos şi după apariţia primelor cărţi, situaţia nu i se schimbă, Camilar trăind la limita de …

Read More »

Ariadna Camariano-Cioran

Ariadna Camariano-Cioran (31 martie 1906, Peristasis, Grecia – 11 martie 1993, Bucureşti) – comparatist. Nepoată a bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) şi soră a lui Nestor Camariano, Camariano-Cioran îşi face studiile universitare la Bucureşti, unde a absolvit Facultatea de Litere în 1936, funcţionând apoi ca lector de limba neogreacă pe lângă Catedra de literatură română veche a aceleiaşi facultăţi (1937-1939). În 1938 îşi susţine teza de doctorat, sub îndrumarea lui Nicolae Cartojan. Din 1943, odată cu înfiinţarea Institutului de Studii şi Cercetări Balcanice, îşi continuă activitatea didactică la Şcoala de limbi slave şi orientale a acestui …

Read More »

Nestor Camariano

Nestor Camariano (23 martie 1909, Peristasis, Grecia – 3 iunie 1982, Bucureşti) – istoric literar. Nepot al bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) şi frate cu Adriana Camariano-Cioran, Camariano îşi face studiile secundare şi superioare la Bucureşti unde a absolvit, în 1936, Facultatea de Litere şi Filosofie, specialitatea filologie modernă. A lucrat mai întâi ca paleograf la Biblioteca Academiei (1937-1939), apoi ca asistent la Institutul de Istorie Naţională (1943-1949) şi cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1949-1968). A fost membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Neogreceşti. …

Read More »