Personalităţi

Dumitru Caracostea

Dumitru Caracostea (10 martie 1879, Slatina, judeţul Olt – 2 iunie 1964, Bucureşti) – stilistician, folclorist, teoretician, istoric şi critic literar. Fiu al Eufrosinei (născută Bichan), profesoară, şi al lui Nicolae Caracostea, judecător, Caracostea se trage dintr-o familie (Bălan) de aromâni epiroţi din satul Negadis. Printre ascendenţii săi se numără profesori şi directori ai gimnaziului din Ianina. A urmat şcoala elementară şi prima clasă de gimnaziu în oraşul natal, continuând apoi cursul secundar, până la absolvire, în Bucureşti, la „Sf. Sava”. Din 1900 e student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde, atras în primul an de limbile …

Read More »

Liviu Capşa

Liviu Capşa (16 august 1954, Spanţov, judeţul Călăraşi) – poet şi publicist. Este fiul lui Sava Capşa, inginer agronom, şi al Mariei (născută Semaco). A frecventat şcoala primară, gimnaziul şi liceul în Olteniţa, iar între 1976 şi 1981 cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, absolvită în 1982. Jurist de profesie, a lucrat în calitate de consilier juridic la Primăria oraşului Olteniţa, până în 1993, când a devenit consilier la Inspectoratul pentru cultură din judeţul Călăraşi. Este, de asemenea, redactor-şef al săptămânalului „Jurnalul de Olteniţa”, corespondent teritorial al publicaţiei judeţene „Pământul” şi realizator al suplimentului literar „ Arcadia”. În presă, a …

Read More »

Mihai Cantuniari

Mihai Cantuniari (14 februarie 1945, Bucureşti) – poet şi traducător. Este fiul Mariei (născută Zamfirescu) şi al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (1962), după care a urmat cursurile Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, secţia spaniolă, din cadrul Universităţii bucureştene (1962-1967). A devenit apoi cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. A colaborat la „Luceafărul”, unde debutează cu versuri în 1972, la „România literară”, „Steaua”, „Tomis” etc. Poet manierist, fascinat de civilizaţia barocului, Cantuniari îşi conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, …

Read More »

Niculae Cantonieru

Niculae Cantonieru (pseudonimul literar al lui Niculae Niculescu) (1905, Giurgiu – 13 octombrie 1935, Giurgiu) – prozator. Ofiţer, pensionat din cauza tuberculozei în 1934, Cantonieru, şi-a început activitatea literară la Braşov, publicând în revista „Ritmuri” (1929-1930) proză şi recenzii, semnate N. Niculescu-Cantonieru. A făcut parte din redacţia periodicului „Braşovul literar şi artistic”, iar în 1934 întemeiază revista „Frize”, editată împreună cu Mihail Chirnoagă şi Aurel Marin. Pe lângă proză, tipăreşte aici articole şi note literare (unele nesemnate). În 1934 îi apare volumul de nuvele Întâmplări omeneşti. Copilăria nefericită, boala şi-au pus amprenta asupra viziunii sale artistice. Personajele lui Cantonieru aparţin …

Read More »

Constantin Cantilli

Constantin Cantilli (10 iunie 1875, Otopeni, judeţul Ilfov – 2 august 1949, Bucureşti) – poet şi autor dramatic. Prieten şi admirator al lui Alexandru Macedonski, Cantilli, fiul unui proprietar de moşii în Ilfov şi Vlaşca şi fratele lui Aristide Cantilli, a fost atras în Bucureşti de boema cu gustul inovaţiei şi al insolitului. Avea pasiuni tehnice şi sportive: ciclism, automobilism, aviaţie. În 1894, împreună cu Alexandru Macedonski, întreprinde prima cursă ciclista la noi şi scrie reportajul Pe velociped cursa între Bucureşti şi Braşov. Este animatorul societăţii „Unirea velocipedica română” şi stabileşte în 1900, şi un record de viteză, consemnat în …

Read More »

Aristide Cantilli

Aristide Cantilli (sfârşitul secolului XIX) – poet. Fiu al unui proprietar de moşii în Ilfov şi Vlaşca şi frate cu Constantin Cantilli, Cantilli a făcut parte, ca şi acesta, din cenaclul „Literatorului”. În 1896, foarte tânărul Cantilli lua apărarea prigonitului Alexandru Macedonski într-o scrisoare deschisă către Constantin Mille. Publică versuri în „Revista literară”, „Revista poporului”, „Literatorul”, „Liga ortodoxă” şi „Ţara” (semna Aristcant) şi editează, în 1898, împreună cu D. Caselli şi I. Costin, „Viaţa nouă”, foaie fără o orientare literară precisă, la care au colaborat întâmplător George Coşbuc, Alexandru Obedenaru, Mihail Sadoveanu şi Ion Theo (Tudor Arghezi). Este directorul „Tribunei …

Read More »

Traian Cantemir

Traian Cantemir (7 septembrie 1907, Pătrăuţi, judeţul Suceava – 7 august 1998, Iaşi) – folclorist şi istoric literar. După studii secundare la Suceava (1918-1926), Cantemir urmează Facultatea de Litere şi Filosofie la Cernăuţi (1926-1930), cu profesorii Leca Morariu, Alexe Procopovici, Eugen Herzog şi Vasile Gherasim, apoi se specializează la Şcoala Română din Roma (1931-1933). Îşi ia doctoratul în litere şi filosofie la Universitatea din Cernăuţi (1936), fiind succesiv profesor secundar la Hotin şi Cernăuţi (1934-1936), asistent la Catedra de literatură română modernă şi folclor a Universităţii din Cernăuţi (1937-1944), secretar la Institutul de Literatură, Filologie, Istorie şi Folclor de pe …

Read More »

Antioh Cantemir

Antioh Cantemir (10 septembrie 1708, Istanbul, Turcia – 11 aprilie 1744, Paris) – poet şi traducător. Este al patrulea fiu al lui Dimitrie Cantemir şi al Casandrei, fiica lui Şerban Cantacuzino. Îşi începe instrucţia în casa părintească (pe domeniile dăruite de Petru cel Mare ex-domnitorului moldovean) cu Anastasie Kondoidi (până când acest grec învăţat, aflat de multă vreme în preajma lui Dimitrie Cantemir, a fost luat în serviciul Curţii Imperiale), J.V. Vockerodt, Ivan I. Iliinski (traducătorul în limba rusă al cărţii Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane de Dimitrie Cantemir) şi cu G.S. Bayer (Beyer). Frecventează, „cu dese întreruperi”, începând cu …

Read More »

Ioan Mihai Cantacuzino

Ioan Mihai Cantacuzino (1723-1793) – autor şi istoriograf. În spiţa multicentenară a Cantacuzinilor, Cantacuzino se înscrie în a 20-a generaţie (din care patru ilustrau deja o viguroasă ramură nord-dunăreană), ca fiu al lui Matei, mare ban al Craiovei, şi al Păunei (provenind din neamul Rustea) şi strănepot, în linie colaterală, al stolnicului Constantin Cantacuzino. Tânărul educat şi chibzuit preia, îndată după moartea tatălui (1742), succesiunea unei averi considerabile (o va administra ireproşabil, îndepărtând treptat pericolul creanţelor ce o grevau) şi, ca şi fraţii săi, Pârvu şi Radu, începe a urca în ierarhia boierească. Căsătoria cu Elena Văcărescu (nepoată a domniţei …

Read More »

George Matei Cantacuzino

George (Mathei) Cantacuzino (23 mai 1899, Viena – 1 noiembrie 1960, Iaşi) – eseist şi arhitect. Este fiul lui Nicolae B. Cantacuzino, secretar în cadrul Ministerului de Externe şi autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză şi prefaţate de Nicolae Iorga. Relaţiile sale de rudenie, mai mult sau mai puţin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Ştirbei şi Alexandru Ioan Cuza, scriitoarele Anna de Noailles şi Martha Bibescu, şi pictorul Theodor Pallady. Până în 1909, Cantacuzino trăieşte la Viena. Îşi face studiile liceale în Elveţia, la Montreux şi Lausanne, luându-şi diploma de bacalaureat în 1916, în …

Read More »