Personalităţi

Vintilă Corbul

Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu (26 mai 1916, Bucureşti – 30 ianuarie 2008) – romancier şi scenarist. Absolvent al Facultăţii de Drept (1938) şi al celei de Litere şi Filosofie (1939) de la Universitatea din Bucureşti, Corbul funcţionează o vreme ca magistrat, apoi ca bibliotecar, pentru ca după 1952 să ajungă muncitor într-o întreprindere din capitală. Şi-a început activitatea literară cu proză la „Universul literar” (1938), iar editorial a debutat în 1942, cu romanul Babel Palace. După război (la care participase ca aviator), Corbul va semna rubrici permanente de recenzii şi note în „Poporul” (1946-1947) şi în „Femeia şi căminul” …

Read More »

Daniel Corbu

Daniel Corbu (pseudonimul literar al lui Ion Tanasă) (7 aprilie 1953, Târgu Neamţ, judeţul Neamţ) – poet şi critic literar. Este fiul Casandrei şi al lui Ioan Tanasă, ţărani. A absolvit Liceul din Roznov (1976) şi cursurile fără frecvenţă (secţia română-franceză) ale Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti (1983). Între timp a practicat, pe rând, meseriile de operator chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru şi metodist, corector, consilier cultural şi director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamţ (1993-1997). Începând cu 1998 este muzeograf la Casa memorială „Ion Creangă” din Iaşi. A debutat în 1975 la …

Read More »

Nicolae Corbeanu

Nicolae Corbeanu (10 iulie 1935, Arad) – prozator. Este fiul Draghinei (născută Crucean), profesoară, şi al lui Aurel Corbeanu, magistrat. După şcoala primară făcută la Birchi, în judeţul Severin (1941-1945), şi Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1945-1952), urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1952-1957). Implicat, după evenimentele din Ungaria, în agitaţiile studenţeşti din toamna anului 1956, este exclus din UTM, fapt ce îi va marca evoluţia ulterioară. Este profesor de limba română la Macea, judeţul Arad (1957-1958), la diverse şcoli generale din Arad, precum şi la Institutul Pedagogic din acelaşi oraş (1958-1966), după care devine asistent, apoi …

Read More »

Teodor Corbea

Teodor Corbea (circa 1670, Braşov – circa 1725) – cărturar, traducător şi autor de versuri. Ca descendent al unui neam de preoţi şi gocimani (epitropi) braşoveni slujind, de generaţii, bisericii din Şchei, Corbea va dobândi o instrucţie solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre fraţii săi, în Ţara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaşte latina, rusa şi maghiara, participând la redactarea corespondenţelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) şi, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Ştiindu-se expus în faţa turcilor, se va expatria în …

Read More »

Dumitru Corbea

Dumitru Corbea (pseudonimul literar al lui Dumitru Cobzaru) (6 septembrie 1910, Sârbi, judeţul Botoşani – 26 martie 2002, Bucureşti) – poet, prozator şi ziarist. Este fiul Ecaterinei (născută Filipescu) şi al lui Dumitru Cobzaru, ţărani. Lucrează ca băiat de prăvălie, argat la un boier, ucenic la un meşter stoler, este şi copil de trupă. Elev mai întâi la o şcoală de cântăreţi bisericeşti, intră apoi la Şcoala Comercială din Botoşani, pe care reuşeşte s-o termine, şi este angajat pedagog la Şcoala de Arte şi Meserii. În 1934 vine la Bucureşti, unde colaborează la revistele „Viaţa românească”, „Azi”, „Cuvântul liber” şi …

Read More »

Andrei Corbea

Andrei Corbea (pseudonimul literar al lui Andrei Hoişie) (15 decembrie 1951, Iaşi) – germanist, comparatist şi traducător. Este fiul Silviei şi al lui Beno Hoişie, medici. Corbea urmează cursul secundar la Liceul „Costache Negruzzi” din Iaşi. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secţia limba germană-limba şi literatura română, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o va absolvi în 1974. Profesor o vreme la câteva şcoli ieşene, frecventează în paralel şi Facultatea de Istorie, obţinând licenţa în 1979. Un an mai târziu va fi angajat cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Academiei …

Read More »

Vladimir Corbasca

Vladimir Corbasca (pseudonimul literar al lui Vasile Cazan) (30 decembrie 1896, Corbasca, judeţul Bacău – 1 ianuarie 1978, Bucureşti) – prozator, poet şi publicist. Este fiul Elenei şi al lui Atanase Cazan, învăţător. Absolvent al Facultăţii de Drept, s-a consacrat şi preocupărilor literare, pe lângă profesia sa de avocat. Corbasca a fost căsătorit cu una dintre fiicele lui Nicolae N. Beldiceanu. Debutează cu poezie în 1921, în „Viaţa studenţească”, şi colaborează cu poezie şi proză la „România nouă”, „Straja”, „Rampa”, „Flacăra”, „Adevărul literar şi artistic”, „Convorbiri literare”, „Universul”, „Familia” etc. A fost redactor la revistele „Mişcarea umanitară” şi „Limba română” …

Read More »

Vasile Copilu-Cheatră

Vasile Copilu-Cheatră (5 aprilie 1912, Vulcan, judeţul Hunedoara) – poet şi prozator. Este fiul Iulianei (născută Todor) şi al lui Ioan al lui Cheatră, miner. Copilu-Cheatră face cinci clase elementare în Iara, judeţul Cluj, patru gimnaziale la Turda, urmate de alte trei la Şcoala Normală din Cluj, devenind învăţător în Albac. În 1937, în baza unor examene de diferenţă, îşi trece bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj. Urmează, între 1939 şi 1946, Şcoala Normală Superioară de pe lângă Universitatea clujeană, Academia Pedagogică şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Va fi subinspector şi inspector şcolar la …

Read More »

Iorgu Copcea

Iorgu Copcea (secolul XIX) – traducător şi autor dramatic. Despre fiul paharnicului Răducanu Copcea se ştie doar că era serdar, candidat la judecătoria Putnei (prin 1850). A făcut parte din grupul intelectualilor din Moldova care a pregătit revoluţia de la 1848. Pentru teatrul din Iaşi a scris o comedie într-un act, Plete lungi şi minte scurtă, cu o intrigă facilă, de vodevil, reprezentată în 1845 şi tipărită în acelaşi an. Ironia autorului, greoaie, se îndreaptă în egală măsură (la fel ca în unele comedii ale lui Vasile Alecsandri) împotriva boierilor mărginiţi şi conservatori, dar şi împotriva tinerilor uşuratici, întorşi de …

Read More »

Vasile Conta

Vasile Conta (15 noiembrie 1845, Ghindăoani, judeţul Neamţ – 21 aprilie 1882, Iaşi) – filosof, jurist, poet, publicist, estetician şi politician. Şi-a făcut studiile elementare la Târgu Neamţ, liceul la Iaşi, după a cărui absolvire se înscrie, în 1868, la Facultatea de Drept din Iaşi. În anul 1869, printr-un concurs de împrejurări, viitorul filosof urmează cursurile Institutului de Comerţ din Anvers pe care le încheie în 1871; obţine, apoi, titlul de doctor în ştiinţe juridice (1872). În tinereţe, pe când se afla în Belgia, Conta s-a apropiat de ideile socialiste, participând, la întrunirile Internaţionalei. După întoarcerea în ţară, avea să …

Read More »