Personalităţi

Daniela Crăsnaru

Daniela Camen Crăsnaru (14 aprilie 1950, Craiova) – poetă şi proza­toare. Este fiica Victoriei (născută Dancău) şi a lui Petre Crăsnaru, farmacist. După ce urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie a Universităţii din acelaşi oraş (1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial în 1973. Din 1975 este redactor la Editura Eminescu, iar după 1990, conduce Editura Ion Creangă. Debutul, cu volumul Lumină cât umbră, se desfăşoară în cea mai mare parte sub aripa învăluitoare a poeziei Constanţei Buzea. Inegală, adunând texte cu vârste diferite, această primă carte impune un „univers de diafanităţi …

Read More »

Victor Crăsescu

Victor Crăsescu (16 octombrie 1850, Chişinău, Basarabia – 1917, Slănic Prahova, judeţul Prahova) – prozator şi medic. Era fiul lui Petre Crasiuc, secretar de colegiu la Chişinău. Scriitorul îşi va modifica numele, semnând însă şi cu pseudo­nimele literare Ştefan Basarabeanu, Ştefan Valahu sau V. Ursu. După ce urmează gimnaziul (1862-1866) şi Seminarul Teologic (1871-1872) la Chişinău, studiază ştiinţele naturale la Universitatea din Odesa (1872-1873). Din cauza activităţii revoluţionare, este nevoit să fugă în Elveţia, la Zurich – unde se găseau mulţi refugiaţi politici din Rusia -, ajungând în cele din urmă în America de Nord. Reîntors în 1878 la Chişinău, …

Read More »

Ioana Crăciunescu

Ioana Crăciunescu (13 noiembrie 1950, Bucureşti) – poetă. Este fiica Leontinei (născută Moraru) şi a lui Ion Crăciunescu, inginer. Crăciunescu a absolvit în 1973 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” şi a fost, până la plecarea din ţară, în 1989, actriţă a Teatrului „C.I. Nottara” din Bucureşti. Debutează în „România literară” în 1968, cu versuri, iar în volum în 1977, cu Scrisori dintr-un câmp cu maci. Până la stabilirea în Franţa, a publicat alte cinci volume de versuri, care au evoluat de la un postblagianism în variantă feminină spre o poezie a sensibilităţii exacerbate, agresată de ambianţa totalitară, …

Read More »

Silviu Crăciunaş

Silviu Crăciunaş (13 februarie 1914, Miluan, judeţul Cluj – 1 februarie 1998, Hove-Brighton, Anglia) – memorialist. Este fiul Rozaliei şi al lui Augustin Crăciunaş, preot. Avocat cu studii la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, licenţiat în 1938, doctor din 1940, se mută la Bucureşti după cedarea Ardealului şi va lucra în Centrala Industriei Zahărului, ca director (1942-1945). Crăciunaş se distinge prin rolul important anticomunist jucat în noiembrie 1946, ca membru activ al Partidului Naţional Ţărănesc, cu ocazia alegerilor fraudate de comunişti sub oblăduirea armatei sovietice de ocupaţie. Acţiunile lui de sabotare şi demascare a regimului Petru Groza şi …

Read More »

Victor Crăciun

Victor Crăciun (16 iulie 1934, Chişinău, Basarabia) – istoric literar. Este fiul lui Iordache Crăciun, licenţiat în studii administrative, şi al Paraschivei (născută Danciu), învăţătoare şi profesoară. După şcoala primară făcută la Durleşti, în Basarabia (1941-1943), la Arad şi Aradul Nou (1943-1945), după studiile liceale de la Liceul „Moise Nicoară” (1945-1948), cele normaliene la Şcoala Nor­mală din Arad (1948-1950) şi la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1956), unde şi lucrează ca bibliotecar (1953-1956) şi unde va fi asistent, lector şi conferenţiar la Catedra de istoria şi …

Read More »

Gheorghe Crăciun

Gheorghe Crăciun (8 mai 1950, Tohanu Vechi, judeţul Braşov) – prozator, eseist şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Letcă), funcţionară, şi al lui Ştefan Crăciun, inginer. A absolvit în 1973 Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, cu o lucrare de licenţă despre Teoria cazurilor lui John Fillmore. Spiritul de echipă – boală de care, după cum declară singur, scriitorul nu s-a vindecat niciodată – îşi face simţite simptomele începând de acum: „Până în 1973, la terminarea facultăţii, am făcut parte dintr-un grup de tineri care redactau revista de perete-afiş «Noii». Aceşti tineri se numeau Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, …

Read More »

Mihail Crama

Mihail Crama (pseudonimul literar al lui Eugen Enăchescu Pasad) (1 ianuarie 1923, Cetatea Albă, Basarabia – 16 aprilie 1994, Bucureşti) – poet şi pro­zator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu şi al Mariei (născută Pasad), soră medicală. Probabil din dorinţa tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iaşi, dar şi-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1945. A îmbrăţişat cariera juridică, desfăşurându-şi activitatea la Brăila şi Bucureşti. În timpul celui de-al …

Read More »

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic (24 decembrie 1889, Bulbucata, judeţul Giurgiu – 21 august 1972, Bucureşti) – poet, eseist, memorialist, traducător, filozof şi profesor de teologie. Nedelea Dobre, plugar sărac şi, în răgazul muncilor agricole, cărăuş în Bucureşti, îşi trimite fiul, în 1904, la Seminarul Central din Capitală. Ambiţios, având şi exemplul preotului şi învăţăto­rului din satul natal, Ion N. Dobre obţine rezultate bune, dar la absolvire, în 1912, necăsătorindu-se la vreme, nu poate intra în cinul preoţesc. Diverse slujbe – pedagog, cântăreţ bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic – îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licenţa luându-şi-o în iunie 1916. Elev …

Read More »

Sultana Craia

Sultana Craia (17 martie 1948, Mihail Kogălniceanu, judeţul Con­stanţa) – critic literar. Este fiica lui Zisula Craia, aromân din Munţii Pindului stabilit în România în 1938, nepot al poetului Zicu A. Araia, şi a Taisiei, basarabeancă refugiată dincoace de Prut după invazia sovietică din iunie 1940. Craia face şcoala primară şi liceul la Bucureşti, tot aici urmează şi Facultatea de Filologie, luându-şi licenţa în 1971. Este o vreme redactor la „Livres roumains”, apoi la revista aromânilor, „Deşteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-şef adjunct, la „Universul cărţii”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Naţională. Debutează în „România literară” în 1971, cu …

Read More »

Marta Cozmin

Marta Cozmin (pseudonimul literar al Martei Pop) (31 ianuarie 1930, Bucureşti) – prozatoare. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din Bucureşti în 1956. A debutat cu volumul de proză scurtă Geamantanul din America, în 1969. Acesta, precum şi următorul, Câinele şi gramofonul (1973), dezvăluie o autoare extrem de înzestrată pentru genul scurt, amestecul de ironie, duioşie şi umor caracterizând majoritatea schiţelor, în care evoluează personaje bine conturate, chiar dacă ele se înscriu mai totdeauna în banalul cotidian. Uneori comicul e atenuat de o undă de melancolie, ca în Obsesia, O linguriţă de şerbet sau Năzdrăvana Alisa. Întreaga recuzită este preluată şi …

Read More »