Personalităţi

Ioana Creţulescu

Ioana Creţulescu (18 iulie 1943, Bucureşti – 1996, Bucureşti) – critic literar. Este fiica Beatricei (născută Hrubeş) şi a lui Ion Fotino, profesor universitar. Urmează cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, obţinându-şi licenţa în 1969. Este, o lungă perioadă de timp, redactor al revistei „Viaţa Românească”, unde şi debutează în 1969, cu un articol de critică, colaborând apoi şi la „România literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Argeş” etc. Cea dintâi carte, Mutaţiile realismului, apărută în 1974, utilizează conceptele criticii psihanalitice pentru a delimita fazele prin care trece realismul atât din punct de vedere istoric, cât şi …

Read More »

Vasile Tudor Creţu

Vasile Tudor Creţu (17 martie 1938, Macovişte, judeţul Caraş-Severin – 5 februarie 1989, Timişoara) – etnolog. Este fiul Anei (născută Grebenceanu) şi al lui Arsenie Creţu, ţăran. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara (1967). Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Timişoara, ca asistent şi apoi ca lector la Catedra de folclor a Universităţii din Timişoara. Obţine titlul de doctor în litere cu lucrarea Ethosul folcloric, sistem deschis (1978). A condus cercul şi arhiva de folclor a Universităţii din Timişoara, a îndrumat ansamblurile folclorice „Timişul”, „Doina Timişului” şi „Datina” şi a realizat numeroase filme etnologice. Debutează cu …

Read More »

Nicolae Creţu

Nicolae Creţu (20 aprilie 1941, Bârlad, judeţul Vaslui) – critic şi istoric literar. Este fiul Eufrosinei (născută Gociu) şi al lui Neculai Creţu, subofiţer. Urmează cursurile Şcolii generale „Al. I. Cuza” (1948-1955) şi ale Liceului „Gheorghe Roşca Codreanu” (1955-1959) din oraşul natal. În 1964, la încheierea studiilor la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, este numit aici asistent la Catedra de literatură română. Specializat în literatura română a secolului al XX-lea şi în teoria literaturii, a cultivat, didactic şi publicistic, abordarea interdisciplinară şi fundamentarea teoretică a discursului critic. A ţinut cursuri de limbă, literatură şi civilizaţie …

Read More »

Ion Creţu

Ion Creţu (20 octombrie 1893, Bălţaţi, judeţul Iaşi – 18 ianuarie 1970, Bucureşti) – editor şi istoric literar. Este fiul Petrei şi al lui Gheorghe Creţu, ţărani, purtând la naştere numele Ion Gheorghe Oancea Creţu. După ce a urmat la Bucureşti, între anii 1907 şi 1915, cursurile Seminarului „Nifon Mitropolitul”, în 1918 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi. Lucrează, până în 1921, în redacţia ziarului „Patria” din Cluj, devenind apoi profesor la Tecuci, Râmnicu Sărat, iar din 1931, la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, aici fiind, între anii 1938 şi 1940, şi director. Predă şi la alte …

Read More »

Igor Creţu

Igor Creţu (21 martie 1922, Vladimirovka, judeţul Cahul, Basarabia) – traducător. Este fiul Verei (născută Birincov) şi al lui Constantin Creţu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1945-1951) şi la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” şi consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate traducerilor, în domeniul cărora s-a remarcat printr-o capacitate deosebită de transpunere în limba română a unor opere fundamentale ale literaturii universale. A tradus din scrierile lui William Shakespeare, George Gordon Byron, …

Read More »

Petru Creţia

Petru Creţia (21 ianuarie 1927, Cluj – 15 aprilie 1997, Bucureşti) – poet, eseist, traducător şi editor. Este fiul Călinei (născută Humiţa) şi al lui Aurel Creţia, funcţionar. La Cluj, a făcut şcoala primară şi a început să înveţe la Liceul „Gheorghe Bariţiu”. După 1940 îşi continuă studiile la Bucureşti: Liceul „Spiru Haret” (cu bacalaureatul luat în 1945) şi secţia de filologie clasică de la Universitatea din Bucureşti (licenţa în 1951). Între 1952 şi 1971 este asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti. „Păstrez regretul de a nu fi redactat în formă finală un tratat …

Read More »

Grigore Creţescu

Grigore Creţescu (12 octombrie 1853, Măcreşti, judeţul Cahul, Basarabia – 1 aprilie 1933, Galaţi) – prozator. Familia în care se născuse purta numele Creţu. Învaţă la Seminarul din Ismail, iar din 1873 la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Face studii de drept tot la Bucureşti, luându-şi licenţa în 1879. Intră în magistratură şi peregrinează prin mai multe oraşe (Târgovişte, Buzău, Hârşova şi Tulcea), până în anul 1886, când se stabileşte ca avocat la Galaţi. Creţescu participă la cenaclul literar al lui Alexandru Macedonski, colaborând, în 1881-1882, la revista „Literatorul”. Mai târziu publică la „Revista Societăţii «Tinerimea română»” şi la câteva …

Read More »

George Creţeanu

George Creţeanu (3 octombrie 1829, Bucureşti – 6 august 1887, Constanţa) – poet. Fiu al paharnicului Zamfirache Creţeanu şi al Mariei (născută Samurcaş), Creţeanu învaţă la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi cunoaşte pe Grigore Alexandrescu, Ion Voinescu II şi Nicolae Bălcescu, formându-se astfel alături de cei care pregăteau revoluţia. Face studii de drept şi litere la Paris, beneficiind temporar de un stipendiu acordat de Guvernul provizoriu de la 1848. Întors în ţară în 1853, intră în magistratură, fiind şi procuror la Curtea de Casaţie. Ales deputat în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptăţii şi ministru …

Read More »

Mioara Cremene

Mioara Cremene (pseudonimul literar al Mariei Elena Gorea) (6 septembrie 1923, Bucureşti) – poetă şi prozatoare. S-a născut într-o familie de intelectuali: tatăl, avocat, era originar din Craiova, iar mama, Erna, era fiica ziaristului B. Brănişteanu. Cremene face primele clase la şcoala de lângă biserica Popa Rusu şi pe cele superioare la Liceul „Regina Maria”. În 1944, se înscrie la Conservator (clasa Victor Ion Popa) şi începe să frecventeze cursurile Facultăţii de Litere şi Filosof ie de la Universitatea din Bucureşti, obţinând însă licenţe în psihologie şi în regie. Lucrează imediat după război la ziarul „Ecoul” şi debutează în „Rampa”, …

Read More »

Ion Crânguleanu

Ion Crânguleanu (pseudonimul literar al lui Ion Avasilinei) (28 martie 1940, Coşula, judeţul Botoşani – 15 august 2003, Bucureşti) – poet şi prozator. Este fiul Mariei şi al lui Mihai Avasilinei, ţărani. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoşani, Crânguleanu a urmat cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviţei. Tributară clişeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui Crânguleanu, Anotimpurile Griviţei, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriştii”, „oamenii sondelor” şi, omagiu canonic, figura lui Lenin, …

Read More »