Personalităţi

Iordan Datcu

Iordan Datcu (10 iunie 1933, Băcăleşti, judeţul Teleorman) – folclorist, editor şi istoric literar. Este fiul Radei (născută Lupu) şi al lui Oprea Datcu, ţărani. După absolvirea liceului la Roşiori de Vede (1944-1952), urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucureşti (1952-1957). Este mai întâi profesor la şcolile din Crângeni şi Băcăleşti, din judeţul Teleorman, apoi redactor la Editura pentru Literatură (1963-1969) şi Editura Minerva (1963-1994). Din 1994, funcţionează ca cercetător la Institutul de Filosof ie al Academiei Române şi apoi la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, unde i se încredinţează responsabilitatea de redactor coordonator al Dicţionarului …

Read More »

Englantina Daşchievici

Englantina Daşchievici (6 noiembrie 1903, Bucureşti – 1980, Chicago, Statele Unite) – poetă. Coborâtoare dintr-o familie boierească bucovineană, Daşchievici face şcoala primară la Tereblecea, în Bucovina, unde învaţă limba germană, urmând apoi cursurile Liceului „Carmen Sylva”. După studii de filologie la Iaşi, paralel cu Conservatorul se specializează la Sorbona, ca studentă a romanistului Mario Roques (1929-1931). Funcţionează, între 1931 şi 1948, ca profesoară la liceele „Regina Maria” şi „Doamna Stanca” din Bucureşti. În 1948 părăseşte ţara şi se stabileşte temporar în Austria (la Innsbruck) şi ulterior la Paris, în 1956 emigrează în Statele Unite, la Chicago, unde trăieşte până la …

Read More »

Petrea Dascălul

Petrea Dascălul (pseudonimul literar al lui Petre Olariu) (28 iunie 1881, Orlat, judeţul Sibiu – 26 mai 1956, Sibiu) – prozator şi autor de piese de teatru. Fiu al Anei şi al lui Vasile Olariu, ţărani, Dascălul urmează şcoala „grănicerească” din Orlat, Preparandia de la Blaj, Institutul Pedagogic Teologic Ortodox din Arad şi cel din Cluj, absolvindu-l în 1901. Funcţionează ca învăţător în câteva sate din judeţele Cluj şi Sibiu, pentru a ajunge în cele din urmă în comuna natală. După Unire a fost referent la Consiliul dirigent – secţia învăţământul primar, director al Orfelinatului „Principele Mircea” din Sibiu, preşedinte …

Read More »

Crişu Dascălu

Crişu Dascălu (11 mai 1941, Balinţ, judeţul Timiş) – poet şi stilistician. Este fiul Ecaterinei (născută Ehlinger), muncitoare, şi al lui Dimitrie Dascălu, publicist. A absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj (1959) şi Facultatea de Filologie, secţia română-germană, la Universitatea din Timişoara (1964). Imediat după absolvire devine cercetător la Sectorul de lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări Ştiinţifice Timişoara a Academiei Române. Este doctor în filologie cu teza Limbajul poetic românesc. O analiză din perspectiva textualizării (1979). Funcţionează ca director al Centrului de Ştiinţe Sociale din Timişoara între 1984 şi 1986, când demisionează din motive politice. Din 1995 este director …

Read More »

Bogdan Mihai Dascălu

Bogdan Mihai Dascălu (20 decembrie 1977, Timişoara) – prozator şi dramaturg. Este fiul Doinei Bogdan-Dascălu şi al lui Crişu Dascălu, scriitori. Urmează cursurile Liceului „Nikolaus Lenau” (1992-1996), aici fiind şi redactor-şef al revistei „Axis” (1994-1996). Este absolvent al Facultăţii de Litere din Timişoara, secţia germană-franceză, în anul 2000 fiind angajat la Catedra de limba şi literatura germană din cadrul acestei facultăţi. În prezent este lector de limba şi literatura română la Universitatea „Karl Ruprecht” din Heidelberg (Germania). Debutează cu versuri în revista „Orizont” (1987), iar în 1995 publică primul volum, Opus nr. 1 pentru hârtie şi creion (Premiul pentru debut …

Read More »

Mihai Dascal

Mihai Dascal (31 decembrie 1946, Telega, judeţul Prahova – 11 februarie 2004, Bucureşti) – editor, publicist, critic şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Ciută) şi al lui Nicolae Dascalu, tâmplar. După absolvirea Facultăţii de Limba şi Literatura română a Universităţii din Bucureşti (1972), lucrează ca redactor la Editura Minerva, unde între 1979 şi 1989 a coordonat seria „Introducere în opera lui…”. Din mai 1990 încearcă şi o experienţă de editor particular, cu o editură cu profil enciclopedic. Debutează în revista „Viaţa studenţească” (1968) cu publicistică pe subiecte culturale, din 1969 colaborând cu cronici şi articole literare la „Viaţa românească”, …

Read More »

Petrea Darienco

Petrea Darienco (16 aprilie 1923, Valea Hoţului, azi Dolinskoe, Ucraina – 9 iulie 1976, Moscova) – poet. După absolvirea Institutului Pedagogic din Tiraspol, a fost redactor al gazetei „Moldova socialistă” (1953-1963), ministru al Culturii (1963-1967) şi redactor-şef al gazetei „Sovietskaia kultura” (1968-1976). Versurile lui Darienco sunt idilice, festiviste, dezarmante prin simplism şi platitudine (Cântări primăverii sovietice, 1948; Drumuri luminoase, 1951; An cu zări de aur, 1962 etc.). Ideologizată până la refuz, publicistica lui este scrisă preponderent în ruseşte. Opera literară Cântări primăverii sovietice, Chişinău, 1948; Drumuri luminoase, Chişinău, 1951; Cuvântul inimii, Chişinău, 1953; Luminile Moscovei, Chişinău, 1953; Poezii, Chişinău 1954; …

Read More »

Pavel Darie

Pavel Darie (6 noiembrie 1930, Prajila, judeţul Soroca, Basarabia) – poet, prozator şi traducător. A absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1955), lucrând apoi la ziarele „Colhoznicul Moldovei” şi „Cultura Moldovei”, iar din 1966, ca redactor literar şi şef de redacţie la Editura Cartea Moldovenească (ulterior Literatura Artistică). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987) pentru traducerea epopeii Ramaiana. La început, Darie s-a afirmat ca scriitor pentru copii, prin plachetele de versuri Ce-a fost în pădure (1954), Sputnicul – steluţa noastră (1959), Povestea bobului de grâu (1962), precum şi prin volumele de proză O scrisoare călătoare (1960) …

Read More »

Pătraşcu Danovici

Pătraşcu Danovici (secolul XVII) – traducător. Boier moldovean cu funcţii în cancelaria domnească între 1640 şi 1665, lui Danovici i s-a atribuit traducerea unui cronograf grecesc. Dintre manuscrisele păstrate la Biblioteca Academiei Române, cel mai complet este Hronograf den începutul lumii, datat 1689, din care s-au tipărit fragmente în volumul al doilea din Cărţile populare în literatura românească (1963). Este o traducere după scrierea grecului Matei Kigalas Nou compendiu de diferite istorii (1637), contaminată cu părţi din cronograful lui Dorotei al Monemvaziei. Manuscrisul românesc cuprinde, în cele 226 de capitole de istorie (începând cu Facerea biblică), şi texte diverse, apocrife …

Read More »

Nichita Danilov

Nichita Danilov (7 aprilie 1952, Climăuţi, judeţul Suceava) – poet. Este fiul Nataliei (născută Ivanov) şi al lui Ivan Danilov, ţărani. La Iaşi, urmează liceul (1967-1971), apoi o şcoală postliceală de arhitectură (1971-1973) şi Facultatea de Ştiinţe Economice (1974-1978). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1977) şi editorial, cu volumul Fântâni carteziene (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Colaborează la „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog” etc. Universul poeziei lui Danilov se defineşte printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile şi simbolurile esenţiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia …

Read More »