Personalităţi

Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (21 mai 1880, Bucureşti – 14 iulie 1967, Bucureşti) – poet, prozator, nuvelist, eseist, romancier, povestitor şi gazetar. Este fiul lui Nicolae Theodorescu (iniţial Nicolae Tudor Cojocaru), cu obârşia în Cărbuneşti, judeţul Gorj, agricultor (arendaş la Martalogi şi Costeşti), funcţionar la banca din Piteşti. Identitatea mamei, cea impusă de actul de naştere dat publicităţii – în care Arghezi apare ca fiu legitim al lui Nae Theodorescu şi al Mariei Iliescu -, este contrazisă de mărturii ale corespondenţei şi ale operei, de memoriile celor apropiaţi; conform lor, Rosalia Arghesi, de naţionalitate germană, venită din ţinuturile Braşovului în Bucureşti, ca …

Read More »

Ion Creangă

Ion Creangă (1 martie 1837, Humuleşti, judeţul Neamţ – 31 decembrie 1889, Iaşi) – povestitor. Părinţii i-au fost Ştefan a Petrei Ciubotariu şi Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig, ambii descendenţi ai unor familii ardeleneşti ce trecuseră munţii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Adevărat instrument al divinităţii, Smaranda, din categoria mamelor care cred orbeşte în steaua fiilor lor, o fanatică a viitorului copilului ei, stăruie din răsputeri ca băiatul cel mare să înveţe carte pentru a deveni preot. Drept urmare, după Humuleşti, Broşteni, Târgu Neamţ, Fălticeni, Creangă ajunge, în toamna lui 1855, la Seminarul de la …

Read More »

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880, Paşcani, judeţul Iaşi – 19 octombrie 1961, Bucureşti) – prozator, povestitor, nuvelist, romancier, politician şi şahist. Este fiul Profirei Ursachi, urmaşă a unei familii de răzeşi, şi al lui Alexandru Sadoveanu, de origine oltenească, avocat. Creşte mai mult sub influenţa mamei, câştigând în casa bunicilor de la Verşeni un contact intim cu lumea satului şi cu natura. Urmează şcoala primară în târgul natal (1887-1891), unde dascălul Mihai Busuioc, devenit „domnul Trandafir” în povestirea intitulată astfel, îi insuflă dragostea pentru istoria neamului. În 1897 va absolvi Gimnaziul „Alecu Donici” din Fălticeni. Intern la Liceul Naţional din …

Read More »

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850, Botoşani – 15 iunie 1889, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi gazetar. Este al şaptelea copil al Ralucăi (fiica stolnicului Vasile Iuraşcu şi a Paraschivei Donţu, originari din judeţul Hotin) şi al căminarului Gheorghe Eminovici. Eminovicii provin pe linie paternă din Transilvania. Bunicii poetului, Vasile (1780-1844) şi Ioana (1782-1844), se stabilesc în localitatea Călineşti, lângă Suceava. Gheorghe Eminovici, tatăl, făcuse studii la Suceava şi lucrează ca administrator de moşii în Moldova. Era un om relativ instruit, ştia puţin franţuzeşte, scria curgător nemţeşte (spun cei ce au consultat documentele familiei), vorbea ruteneşte, ruseşte, leşeşte şi …

Read More »

Constantin Argetoianu despre procesul electoral

Funcţionarea mecanismului democratic în perioada interbelică a fost destul de complexă şi dificilă. Cauza principală provenea din faptul că după 1918 s-a menţinut vechea practică instituită, de Carol I, ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legiuitoare şi organizarea alegerilor parlamentare. Astfel, se inversau raporturile dintre puterea executivă şi cea legislativă. Deci nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul „făcea” legislativul, generând numeroase abuzuri. Partidul chemat să formeze guvernul apela la metode cu îndelungată tradiţie în viaţa politică românească, pentru a-şi asigura o puternică majoritate în Parlament. Cercetând rezultatele alegerilor, descoperim cât de importantă a fost …

Read More »

Carol I, regele fără parlament

Iată-l pe Carol I singur în Whitehall cu tânăra sa regină franceză, pe care acest timid o iubeşte acum cu o dragoste senzuală şi tandră şi care capătă asupra lui o influenţă mult mai mare decât pe vremea când trăia Buckingham. Lipsit de contactul cu opinia publică pe care i l‑ar fi putut asigura convocarea anuală a parlamentului, pe cine se va sprijini în guvernarea lui? A găsit doi oameni care‑i împărtăşesc gustul pentru autoritate şi care cred, ca şi dânsul, că folosirea fermă a prerogativelor regale poate aduce fericirea poporului: unul este Laud, care, arhiepiscop din 1633, conduce treburile …

Read More »

Caimacamul Ştefan Vogoride

Grăitoare pentru împrejurările de la 1821 este şi conduita eteristului Ştefan Vogoride (ilustrând faptul că eteriştii şi fanarioţii nu constituiau categorii opuse, în Principate). El ocupase funcţii înalte în Moldova, sub domnia lui Scarlat Callimachi (1812-1819). În februarie 1821, vine la Bucureşti (împreună cu Constantin Negri şi Iancu Samurcaş), ca locţiitor al aceluiaşi Scarlat Callimachi, succesorul la tron al lui Alexandru Suţu. Apoi, când turcii au trecut la reprimarea insurecţiei eteriste, Vogoride, reuşind să-şi ascundă calitatea de eterist, a fost numit de Poartă guvernator provizoriu (caimacam) în Moldova. Administraţia sa (din iulie 1821 până în iulie 1822) s-a caracterizat prin …

Read More »

Gheorghe I. Brătianu – istoric şi om politic

Gheorghe I. Brătianu este fiul lui Ion I.C. Brătianu, cunoscutul om politic. Învaţă la Iaşi, Cernăuţi şi Paris. Profesor universitar la Iaşi (1924-1940), apoi la Bucureşti, unde este concomitent director al Institutului „Nicolae Iorga” pentru studiul istoriei universale (1940-1947). Membru al Academiei Române (corespondent în 1928, titular în 1942) şi al mai multor foruri ştiinţifice internaţionale. În 1941, se înrolează ca voluntar în campania pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Doisprezece ani mai târziu îşi pune capăt zilelor într-o închisoare comunistă. A lăsat posterităţii o vastă operă istoriografică. Câteva titluri, în ordinea apariţiei: Actes de notaires genois de …

Read More »

Alexandru Ipsilanti şi Tudor Vladimirescu

Renunţând la proiectul său iniţial de a proclama desfiinţarea tuturor privilegiilor de clasă şi, prin urmare, de a răsturna orânduirea feudală, Alexandru Ipsilanti pierdea sprijinul maselor populare şi nu mai putea conta decât pe adeziunea şi ajutorul privilegiaţilor. Boierii moldoveni l-au primit bine şi, atâta vreme cât au crezut în intervenţia Rusiei, i-au acordat tot concursul. Iordache Rosetti Roznovanu, cel mai bogat proprietar al ţării, a donat Eteriei 10.000 de ducaţi olandezi şi 300 de cai cu tot harnaşamentul lor. Mitropolitul Veniamin a vărsat 10.000 de lei în casa Eteriei şi a dăruit lui Ipsilanti patru telegari. Ceilalţi boieri au …

Read More »

Alexandru cel Bun – domn al Moldovei

Cu o adâncă recunoştinţă, urmaşii au zis acestui Alexandru: „cel Bun”. A fost bun faţă de ţară, pentru că n-a tăiat, n-a prigonit, n-a nedreptăţit pe nimeni, şi totuşi a ştiut să-şi stăpânească boierii fără să mişte împotriva lor buzduganul sau să ascută sabia călăului. A fost bun faţă de străini fiindcă n-a început niciodată un război nedrept şi n-a călcat niciodată o legătură încheiată şi întărită cu jurământ de dânsul; dar pentru „dreptăţile” lui şi ale ţării lui, el” a fost totdeauna, şi atunci când îl împovărau bătrâneţile şi moarte-al chema spre odihnă, un ostaş neadormit, viteaz şi iute. …

Read More »