Personalităţi

Eugen Barbu

Eugen Barbu (20 februarie 1924, Bucureşti – 7 septembrie 1993, Bucureşti) – prozator, dramaturg, eseist, poet şi publicist. Este fiul lui Nicolae Barbu, tâmplar la Atelierele CFR. Barbu a urmat studiile primare, secundare şi liceale în capitală, luându-şi bacalaureatul în 1943 la Liceul Internat Schewitz-Thyerin. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o va abandona în favoarea Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi (1943-1945). Audiază, în paralel, cursuri la Facultatea de Litere şi Filosofie, fără a o absolvi. Trece prin felurite medii şi profesiuni. Este jucător de fotbal şi antrenor, tipograf şi corector la Casa …

Read More »

Ştefan Octavian Iosif

Ştefan Octavian Iosif (11 octombrie 1875, Braşov – 22 iunie 1913, Bucureşti) – poet, prozator, publicist, dramaturg, traducător şi cititor de reviste. Este fiul Paraschivei (născută Mihălţeanu) şi al lui Ştefan Iosif, profesor de elină şi germană. Frecventează 2 ani liceul cu limba de predare maghiară la Sibiu (1889-1901), reluându-şi studiile la Turnu Măgurele, unde se mutase tatăl său, şi la liceele „Gheorghe Lazăr” şi „Matei Basarab” din Bucureşti. Se înscrie în 1895 la secţia de filosofie a Universităţii din capitală, fără să frecventeze, şi reia, între anii 1902 şi 1905, cu intermitenţe, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie. E …

Read More »

Ion Pillat

Ion Pillat (31 martie 1891, Bucureşti – 17 aprilie 1945, Bucureşti) – poet, eseist, publicist, editor şi traducător. Este fiul Mariei (născută Brătianu) şi al lui Ion N. Pillat, senator, moşier de veche origine răzeşească. După şcoala primară şi primele trei clase ale cursului gimnazial, făcute la Piteşti în particular, urmează clasa a IV-a la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (1905), înscriindu-se în acelaşi an la Liceul „Henri IV” din Paris, unde îşi ia bacalaureatul în 1909. Urmează studii de litere, istorie, geografie şi drept la Sorbona, susţinându-şi licenţa în litere (1913) şi în drept (1914). În 1919 se află, …

Read More »

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810, Târgovişte – 25 noiembrie 1885, Bucureşti) – poet şi fabulist. Provenea dintr-o familie de mici boieri scăpătaţi: tatăl, Mihai Lixăndrescu, sameş şi vistier, mama, Maria (născută Fusea), cu înaintaşi pomeniţi în documentele vremii lui Constantin Brâncoveanu. A copilărit la Târgovişte; era un hoinar visător şi ruinele vechii curţi domneşti îi hrăneau himerele. La dascălul Rafail, împreună cu Vasile Cârlova, a învăţat greaca modernă, apoi „elinică”, în şcoala lui Mitilineu. Având o memorie prodigioasă, putea reproduce scene din Sofocle şi Euripide, îl ştia pe de rost pe Anacreon. În 1827, orfan de ambii părinţi, vine la …

Read More »

Gala Galaction

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu) (16 aprilie 1879, Dideşti, judeţul Teleorman – 8 martie 1961, Bucureşti) – prozator, memorialist, traducător şi preot ortodox. Este fiul Chiriachiei (născută Ostreanu) şi al lui Nicolae Pişculescu, administrator al moşiei Dideşti. Tatăl, mama şi vizitiul familiei erau renumiţi prin darul povestirii; multe dintre naraţiunile scriitorului îşi au sursa în istorisirile lor. După cursul elementar urmat în satul natal şi la Roşiorii de Vede (1886-1890), învaţă la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi are colegi pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), N.D. Cocea şi I.G. Duca. Avid de lectură, citeşte enorm, mai …

Read More »

Zaharia Stancu

Zaharia Stancu (5 octombrie 1902, Salcia, judeţul Teleorman – 5 decembrie 1974, Bucureşti) – poet, prozator, traducător şi gazetar. Este fiul Mariei (născută Delcea Bratu) şi al lui Tudor Stancu Mitroi, ţărani. Urmează cinci clase în satul natal. Din 1915 se întreţine singur, fiind ucenic într-o tăbăcărie la Roşiori de Vede, unde „fuge din stăpân în stăpân”, în 1917 e argat la Lisa, pe moşia lui Dinu C. Ioanid (scriitorul Dinu Nicodin). Vara, obligat de ocupanţii germani să însoţească, împreună cu alţi băieţi, un transport de vite spre frontul din Balcani, străbate Serbia, timp de trei luni, cu peripeţii pe …

Read More »

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Bârlad, judeţul Vaslui – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) – domnul Unirii Principatelor Române (1859-1866), om politic şi de stat, diplomat, fruntaş al revoluţiei române de la 1848, unificator, reformator, legislator, ctitor de şcoală şi aşezăminte, militar de carieră, începător al instituţiilor României moderne, ultimul domn pământean. Se trage dintr-o familie moldoveana din părţile Fălticenului, având reprezentanţi în divanul domnesc încă din secolul XVIII (dacă nu mai înainte). Începătorul cunoscut al familiei, atestat (1638) este Cuza vistiernicelul. Membrii familiei trec activ prin istoria Moldovei, sprijinind pe domnii în scaun sau luând parte la comploturi …

Read More »

Ion Heliade Rădulescu

Ion Heliade Rădulescu (6 ianuarie 1802, Târgovişte – 27 aprilie 1872, Bucureşti) – poet, prozator, traducător, politician, filolog, îndrumător literar şi animator cultural. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind şi o oarecare avere: o moşie în judeţul Ialomiţa şi o casă în Bucureşti. Mama, Eufrosina (născută Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliţi în Bucureşti. Heliade şi-a început instrucţia în greceşte, cu un dascăl Alexe, şi abia la 10 ani învaţă să citească româneşte pe o carte cu slove chirilice. La moşie citeşte Alexandria, …

Read More »

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploieşti – 13 decembrie 1983, Bucureşti) – poet, eseist şi traducător. Este fiul Tatianei (născută Cereaciukina) şi al lui Nicolae (Călae) Stănescu. Străbunicul patern, Matei Stănescu, era din părţile localităţii Filipeştii de Pădure şi se stabilise în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în mahalaua Sfânta Vineri din Ploieşti, situată lângă Bariera Bucovului şi traversată de Calea Oilor. Om întreprinzător, el face un atelier de aba şi îşi dă copiii la şcoală. Unul dintre ei, Hristea Stănescu, bunicul poetului, continuă afacerile familiei („abageria”) şi are nouă copii, ultimul fiind Nicolae, tatăl poetului. Ceilalţi fraţi …

Read More »

Ion Agârbiceanu

Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882, comuna Cenade, judeţul Alba – 28 mai 1963, Cluj) – prozator, ziarist, adept al sămănătorismului, parlamentar şi preot greco-catolic. Este al doilea dintre cei opt copii născuţi în familia lui Nicolae şi a Anei Agârbiceanu. Pădurar, gospodar înstărit, ştiutor de carte, tatăl se va muta mai târziu ca „vigil de pădure” în ţinutul Odorheiului. În 1889, Agârbiceanu începe şcoala în satul natal. Din 1892 urmează la Blaj gimnaziul şi apoi liceul, bacalaureatul trecându-l în 1900. Către sfârşitul liceului se încearcă în literatură şi trimite „Unirii” din Blaj, în 1899, mai întâi o poezie, apoi schiţe …

Read More »