Personalităţi

Alexandru Piru

Alexandru Piru (22 august 1917, Mărgineni, judeţul Bacău – 6 noiembrie 1993, Bucureşti) – critic şi istoric literar. Familia ar avea o ascendenţă aromână. Piru urmează şcoala primară în comuna natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secţia reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, unde are profesori, între alţii, pe George Călinescu, Iorgu Iordan şi Dan Bădărău, fiind licenţiat în filologie modernă (1940). Urmează şi Şcoala Normală Superioară, pe care o termină în 1941. Îşi susţine examenul de capacitate în învăţământul secundar la Bucureşti (1942) şi este clasat primul …

Read More »

Costache Negri

Costache Negri (1812, Iaşi – 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, judeţul Bacău) – prozator şi politician. Este al doilea dintre cei cinci copii ai Smarandei (născută Donici) şi ai lui Petrache Negre (sau Negrea), vel agă. Învaţă acasă, cu un dascăl grec, iar după 1823, la Curtea domnitorului Ioan Sandu Sturdza. În 1821, în timpul mişcării eteriste, familia se refugiază la Chişinău şi Negri îşi continuă acolo învăţătura, la şcoala Mitropoliei. După moartea tatălui (1823), se înapoiază la Iaşi şi urmează o vreme la pensionul lui Mouton. În 1828, la Odessa, înscris tot la un pension ţinut de un francez, …

Read More »

Antim Ivireanul

Antim Ivireanul (circa 1660 – 3 septembrie 1716) – mitropolit al Ţării Româneşti, cărturar medievalist, tipograf, caligraf, gravor, xilograf, pictor, desenator, miniaturist, teolog, episcop şi orator religios. Originar din Iviria (veche denumire a Georgiei), a avut o tinereţe zbuciumată. Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-şi dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură şi broderie. Învaţă acum limbile turcă, greacă (veche şi modernă), arabă. Venit la Bucureşti (în intervalul dintre 1688 şi 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domneşti. Călugărindu-se, îşi schimbă numele …

Read More »

C.A. Rosetti

Constantin Alexandru Rosetti (2 iunie 1816, Bucureşti – 8 iunie 1885, Bucureşti) – poet, memorialist, ziarist, om politic şi revoluţionar de la 1848. Tatăl, spătarul Alexandru Rosetti, se născuse la Constantinopol, locul de obârşie al Rosetteştilor. Căsătorit cu Elena Obedeanu, el a avut doi fii, pe Dumitru, mort prematur, şi pe Constantin (Costache). După lecţiile luate acasă cu profesori particulari, Rosetti urmează un an de zile cursurile de la „Sf. Sava”, unul dintre profesori fiind Costache Aristia, cu care se iniţiază în meşteşugul actoricesc. I se prevedea o bună carieră de actor. Va intra însă în armata naţională, cu gradul …

Read More »

Eugen Lovinescu

Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881, Fălticeni, judeţul Suceava – 16 iulie 1943, Bucureşti) – prozator, traducător, dramaturg, romancier, nuvelist, teoretician, critic şi istoric literar. Este al patrulea dintre cei şapte copii ai Profirei (născută Manoliu) şi ai lui Vasile T. Lovinescu (numele real – Vasile Teodorescu), profesor de istorie. La Gimnaziul „Alecu Donici” din localitatea natală, unde tatăl său este director, Lovinescu a fost coleg cu Mihail Sadoveanu (1892-1896). Absolvent (primul clasat) al Liceului Internat din Iaşi (1898), îşi începe studenţia la Facultatea de Litere din acelaşi oraş, transferându-se după scurt timp la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, …

Read More »

Geo Bogza

Geo Bogza (6 februarie 1908, Ploieşti – 14 septembrie 1993, Bucureşti) – poet, prozator şi gazetar. Este fiul Elenei Rhea Silvia (născută Georgescu) şi al lui Alexandru Bogza, antreprenor. Bogza face şcoala primară între 1915 şi 1919, la Ploieşti. Urmează cursurile şcolilor de marină de la Galaţi şi Constanţa, străbătând astfel Dunărea şi Delta, dar nu va practica profesia de marinar. Începe o lungă şi excepţională carieră de gazetar; în ianuarie 1928, editează – împreună cu Alexandru Tudor-Miu -, la Câmpina, revista de avangardă „Urmuz”, debutând acolo şi ca poet; colaborează la „Bilete de papagal”, „unu”, „Meridian”, „Pinguinul” etc. În …

Read More »

Hortensia Papadat-Bengescu

Hortensia Papadat-Bengescu (8 decembrie 1876, Iveşti, judeţul Galaţi – 5 martie 1955, Bucureşti) – prozatoare, romancieră, nuvelistă şi autoare dramatică. Este fiica Zoei Ştefănescu, profesoară, şi a lui Dimitrie Bengescu, ofiţer de carieră, frate cu generalul şi dramaturgul George Bengescu-Dabija. Învaţă la Institutul „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti (1887-1894). Se căsătoreşte în 1896 cu magistratul Nicolae N. Papadat, cu care va avea cinci copii. Îşi urmează soţul prin mai multe localităţi – Turnu Măgurele, Buzău, Focşani şi Constanţa – şi în 1933, după pensionarea acestuia, se stabileşte la Bucureşti, împreună cu întreaga familie. Debutează incidental, în 1912, cu un necrolog consacrat …

Read More »

Nicolae Filimon

Nicolae Filimon (6 septembrie 1819, Bucureşti – 19 martie 1865, Bucureşti) – prozator, publicist, memorialist, instrumentist şi critic muzical. Fiu al Mariei şi al lui Mihai Filimon, protopop la Biserica Enei din Bucureşti, Filimon învaţă la început la şcoala din chiliile bisericii, apoi sub oblăduirea marelui logofăt Scarlat Bărcănescu şi a clucerului Eftimie Răsuceanu. A făcut studii de muzică vocală şi instrumentală fie la şcoala de pe lângă Societatea Filarmonică, fie, mai sigur, în preajma ieromonahului rus Vissarion. Cântăreţ „ajutor” (1829), apoi cântăreţ „absolut” (1842) şi epitrop (1852) al bisericii unde slujise tatăl său până în 1830, când murea de holeră, …

Read More »

Miron Costin

Miron Costin (1633, Iaşi – 1691, Roman, judeţul Neamţ) – cronicar, poet şi traducător. S-a născut în familia unui boier foarte bogat, Ion (Iancu) Costin, el însuşi fost conducător de armată (hatman). Angajat politic faţă de dinastia Movilă, Iancu s-a refugiat în Polonia, la urcarea pe tron a lui Vasile Lupu, adversar al Movileştilor. În 1636, el, împreună cu primii trei fii ai săi, între care şi Miron, au primit titlul de nobil polon cu blazon. Costin îşi face studiile la Colegiul iezuit din Bar, un orăşel situat în sudul regatului polon. Programul de studii umaniste, în limba latină (istorie, …

Read More »

Gabriel Ţepelea

Gabriel Ţepelea (6 februarie 1916, Borod, judeţul Bihor – 12 aprilie 2012, Bucureşti) – filolog, poet, memorialist, istoric literar, om de cultură, academician şi politician. Este fiul Mariei (născută Venter) şi al lui Florian Ţepelea, ţărani. Urmează şcoala primară în satul natal, Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937). Beneficiază de stagii de specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1939-1940). Îşi susţine, sub îndrumarea lui George Călinescu, doctoratul în 1948, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre …

Read More »