Literatură

Caracterizarea personajului regele Berenger I din drama „Regele moare”, de Eugen Ionescu

Piesa Regele moare face parte din creaţia de maturitate a lui Eugen Ionescu, fiind scrisă în 1962, an când a avut loc şi premiera la „Theatre de l’Alliance Francaise”, în regia lui J. Mauclair. Piesa este o tragedie cu personaje comice, ilustrând concepţia lui Eugen Ionescu despre spiritul modern al dramaturgiei absurdului, constituind o adevărată artă programatică a scriitorului: „Cât despre logică, despre cauzalitate, să nu mai vorbim. Trebuie să le ignorăm cu totul. S-a sfârşit cu drama, cu tragedia. Tragicul devine comic, comicul devine tragic”. De aici rezultă, de altfel, ideea teatrului absurd, care neagă raţionalul, logica firească a …

Read More »

Caracterizarea personajului Răzvan din drama „Răzvan şi Vidra”, de B.P. Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu, spirit enciclopedic, se înscrie în descendenţa marilor personalităţi culturale ale românilor, fiind preocupat de istoria patriei asemenea lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Ion Heliade Rădulescu. Monografia dedicată lui Ioan-Vodă cel Cumplit (1865) sau lucrarea ştiinţifică Istoria critică a românilor (1873) urmează direcţiile trasate de „Dacia literară”, ilustrând totodată interesul deosebit al scriitorului pentru adevărul istoric, pentru evocarea unor evenimente şi personalităţi reprezentative pentru neamul românesc. Prin piesa Răzvan şi Vidra (1867), Hasdeu poate fi considerat creatorul dramei istorice româneşti, deoarece încercările literare anterioare ale lui Bolliac, Asachi sau Bolintineanu nu au o valoare artistică deosebită. În …

Read More »

Caracterizarea personajului Prinţul Maxenţiu din romanul „Concert din muzică de Bach”, de Hortensia Papadat-Bengescu

Romanul Concert din muzică de Bach este al doilea din ciclul Hallipilor şi a apărut în anul 1927, fiind una dintre cele mai realizate creaţii din întreaga proză a Hortensiei Papadat-Bengescu (1876-1955). Toate romanele acestui ciclu urmăresc destinul Hallipilor, al rudelor şi prietenilor lor, care fac parte din lumea mondenă a Capitalei, aşa-zisa „lume bună”, o faună care este compusă mai ales din snobi şi mai puţin din aristocraţi adevăraţi, exagerat stilizaţi. George Călinescu a interpretat magistral esenţa psihologică a personajelor: „Un aspect caracteristic al acestei lumi este că indivizii nu sunt preocupaţi de bani decât la început, în momentul …

Read More »

Caracterizarea personajului Prâslea din basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, de Petre Ispirescu

Specie de mare întindere a epicii populare, basmul este o naraţiune anonimă în proză, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fantastice, armonizare din care reiese principala modalitate estetică a acestei creaţii folclorice, fabulosul. Personajele basmului popular sunt fiinţe imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi „tărâmul celălalt”, specificul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Basmele populare româneşti cultivă vitejia umană, frumuseţea fizică şi morală concentrate în eroul principal, …

Read More »

Caracterizarea personajului Popa Tanda din nuvela „Popa Tanda”, de Ioan Slavici

Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele …

Read More »

Caracterizarea personajului Pietro Gralla din drama „Act veneţian”, de Camil Petrescu

Camil Petrescu este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, construind personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, intelectuali trăind în lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă”. Pietro …

Read More »

Caracterizarea personajelor ieroglifice din romanul „Istoria ieroglifică”, de Dimitrie Cantemir

Istoria ieroglifică a fost elaborată de Dimitrie Cantemir între anii 1703-1705. Lucrarea este un roman alegoric, un pamflet politic, o fabulă şi un eseu filozofic, fiind printre puţinele opere scrise de Cantemir în limba română. Opera îmbină, aşadar, mai multe specii şi genuri literare, precum şi o gamă largă a modalităţilor de expunere, cum ar fi: naraţiunea, monologul artistic, proza lirică, fraza rimată în interiorul textului, descrierea. Deşi greoaie la lectură, din cauza frazei latineşti care-i era atât de familiară autorului, opera are o importanţă deosebită, fiind considerată de către George Călinescu singura operă literară viabilă din perioada veche. Istoria …

Read More »

Caracterizarea personajului Persida din romanul „Mara”, de Ioan Slavici

Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele …

Read More »

Caracterizarea personajului Paşa Hassan din balada „Paşa Hassan”, de George Coşbuc

George Coşbuc este unul dintre poeţii reprezentativi pentru literatura Transilvaniei, a cărui originalitate constă în ilustrarea lumii satului ardelean, a unei realităţi istorice cu totul aparte în ceea ce priveşte lupta constantă şi îndelungată a poporului pentru libertate naţională. Balada Paşa Hassan, de George Coşbuc, evocă un moment eroic din istoria naţională şi anume lupta de la Călugăreni (1595) a oştirii române conduse de domnitorul Mihai Viteazul purtată împotriva turcilor, al căror conducător era Paşa Hassan. Antiteza şi hiperbola sunt principalele procedee artistice care scot în evidenţă personalităţile memorabile ale celor doi conducători de oşti. Titlul baladei exprimă numele personajului …

Read More »

Caracterizarea personajului Pantelimon Clăiţă din nuvela „Budulea Taichii”, de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, înaintaş al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist şi moralizator, un creator de tipologii şi un fin psiholog. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de confucianism: curajul, dreptatea, prudenţa, cumpătarea, cinstea, voinţa, buna-credinţă, hărnicia, omenia, iubirea de adevăr etc. Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinţă şi …

Read More »