Literatură

Ovidiu la Tomis

Caracteristice, sub acest raport, sunt informaţiile oferite de operele lui Ovidiu, Tristele şi Scrisorile din Pont, în care – fie şi cu fireasca exagerare a celui ce urmărea să stârnească mila împăratului, pentru a-şi dobândi iertarea – exilatul din Tomis înfăţişează un tablou întunecat al condiţiilor de viaţă din Dobrogea către începutul erei noastre. Lăsând la o parte amănuntele privitoare la clima aspră, la vegetaţia săracă şi, îndeobşte, la neplăcerile unui trai pentru care poetul se mărturiseşte nepregătit, sunt de reţinut indicaţiile potrivit cărora atât localnicii (geţi, sciţi, bessi şi coralii), cât şi grecii din oraşe trăiau într-o stare de …

Read More »

Marii cronicari despre Ştefan cel Mare

Cărturarii n-au ştiut să vorbească după cuviinţă despre faptele lui Ştefan cel Mare, căruia-i datorau însă putinţa de a scrie în ţara lor şi pe limba lor. În puţinul pe care l-au scris ei, cronicari ce înseamnă anii domnilor, scriitori bisericeşti, şi, târziu de tot, cântăreţi, se află foarte puţin despre marele voievod. Sufletele rătăceau aproape de pământ în vremuri de întuneric şi de neîncredere, în vremuri nerecunoscătoare şi obosite, şi scrisul nostru nu se putea ridica până la înălţimea lui. Când pe vremea lui Vasile Lupu, vornicul Grigore Ureche prefăcu în româneşte spusa săracă a vechilor letopiseţe slavoneşti, el …

Read More »

Limba slavă – limbă a culturii feudale româneşti

Strâns legată de începuturile organizării bisericeşti sub egida taratului bulgar este şi introducerea limbii slave în biserică la români. Vreme de mai multe veacuri, comunităţile creştine din părţile noastre au avut ca limbă a cultului limba latină. După cum au dovedit-o cercetările mai noi – împotriva tezei care vedea introducerea limbii slave la români abia în veacul al XII-lea sau al XIII-lea – înlocuirea vechii liturghii latine cu aceea slavă a avut loc în veacul al X-lea, în timpul dominaţiei bulgare la nordul Dunării. Adoptarea ei de către românii din Transilvania arată că fenomenul s-a petrecut înainte de cucerirea maghiară …

Read More »

Cronicile maghiare despre români

O primă şi foarte cunoscută cronică maghiară ce cuprinde informaţii despre români este Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor). Ea reprezintă cea mai completă şi mai bogată relatare medievală despre stările de lucruri găsite de unguri la pătrunderea lor în teritoriile locuite de români. La sfârşitul secolului al XIII-lea, Simon de Keza, cronicar maghiar de origine spaniolă, care i-a cunoscut bine pe români, confirma şi întregea cu noi date informaţiile lui Anonymus, într-o altă cronică, Gesta Hunnorum et Hungarorum (Faptele hunilor şi ungurilor). În cronica domniei lui Ludovic de Anjou, realizată de secretarul acestuia Ioan de Târnave, sunt oferite date importante privind …

Read More »

Scrierea de tranziţie în Principatele Române

Schimbările în plan economic, social şi politic ce au avut loc în societatea românească la începutul epocii moderne au pus probleme urgente de adaptare a limbii române, de sincronizare a ei la noul ritm şi la noile exigenţe de dezvoltare. Una dintre cele mai acute probleme o reprezenta sistemul de scriere, care a cunoscut la începutul secolului al XIX-lea o perioadă de tranziţie de la scrierea chirilică la impunerea definitivă a alfabetului latin. Origini Alfabetul chirilic, cunoscut în spaţiul românesc încă din secolul al X-lea, a fost folosit în scrierile în limba slavonă, iar din secolul al XVI-lea până în …

Read More »

Literatura beletristică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura beletristică din Transilvania înregistrează ecourile târzii ale umanismului aflat în decadenţă. Golită tot mai mult de conţinutul ideologic iniţial, această literatură manifestă o vădită preferinţă pentru preocupările de formă. Ea păstrează în acelaşi timp interesul pentru cultura antichităţii. Un loc deosebit îl ocupă în literatura umanistă opera lui Albert Szenczi Molnar (1574-1634). Autor al unui dicţionar latin-maghiar (1604) şi al unei gramatici maghiare (1610), Molnâr este în acelaşi timp şi cel mai de seamă mânuitor maghiar al versului în veacul al XVII-lea. Psalmii lui, având la bază psalmii francezi ai lui Clement Marot şi Theodore de Beze, îl arată …

Read More »

Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, după cucerirea maghiară lua naştere în Transilvania – alături de persistenţa aceloraşi forme culturale de pe restul teritoriului românesc, dovedită aci prin manuscrisele slave copiate până târziu sau prin inscripţiile medio-bulgare din ctitoriile jupanilor români – o puternică cultură feudală în limba latină, sprijinită de biserica catolică. Organizarea ierarhiei bisericeşti şi întemeierea mănăstirilor au jucat şi în Transilvania un rol important în dezvoltarea culturii feudale scrise, aşa cum îndeobşte prezenţa bisericii catolice a favorizat dezvoltarea într-un ritm mai rapid a relaţiilor feudale. Organizarea bisericii catolice …

Read More »

Primul război mondial în literatura epocii

Primul război mondial a fost pentru întreaga omenire o teribilă încercare a valorilor morale şi sociale. Diversitatea atitudinilor faţă de război exprimate în literatură este reductibilă la două poziţii: una de esenţă naţionalistă, care îl glorifică, şi o alta care îl combate de pe poziţii pacifiste. Scriitorii pacifişti au fost preocupaţi să dezvăluie crimele războiului şi dezechilibrul moral provocat de acesta. Liviu Rebreanu Romanul Pădurea spânzuraţilor, apărut în 1922, relua o temă tratată de Liviu Rebreanu în Catastrofa şi era inspirat de sfârşitul tragic al fratelui scriitorului, Emil, sublocotenent în armata Austro-Ungariei, care fusese executat pentru încercarea de a trece, …

Read More »

Literatura şi arta în spaţiul românesc în secolul al XIX-lea

Adevărata măsură a saltului realizat de România în secolul al XIX-lea o reprezintă înflorirea artei şi literaturii, care a putut face să se vorbească despre a doua jumătate a veacului ca despre „perioada clasică a culturii româneşti”. Acum scriu şi creează câţiva dintre cei mai importanţi scriitori şi artişti români din toate timpurile, acum se naşte limba română literară şi tot acum, asimilând influenţele occidentale, arhitectura, pictura sau sculptura românească reuşesc să-şi dobândească un specific naţional. Deosebit de importantă e totodată difuzarea valorilor artistice în societate, concretizată în mulţimea revistelor şi a societăţilor culturale, în noul statut acordat creatorului, în …

Read More »

Cronicile anului 1821

Este absolut necesar ca acţiunea lui Alexandru Ipsilanti din Principate să fie înfăţişată în adevărata-i lumină, şi nu doar prin prisma unor considerente generale despre lupta poporului grec pentru libertate. După cum am arătat, eteriştii din ţările române nu trebuie confundaţi cu poporul grec. Stăruinţa cu care I.C. Filitti, Andrei Oţetea şi alţi istorici susţin ideea că mişcarea revoluţionară română de la 1821 a pornit cu obiectivele Eteriei şi că acţiunea lui Tudor Vladimirescu s-a încadrat în mişcarea grecească – încât, în Principate, s-a desfăşurat atunci o singură revoluţie, greco-română, cu caracter antiotoman, slujită de Vladimirescu, dar şi trădată de …

Read More »