Literatură

O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Povestire pe acte şi scene, cu precizarea momentelor subiectului I.L. Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de oameni şi de viaţă. Comediile sale – O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea – ilustrează un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. Caragiale se dovedeşte acelaşi artist desăvârşit în crearea de caractere şi situaţii surprinzătoare pe care le creează în …

Read More »

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar, rezumat literar)

Bildungsromanul Opera Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, apare în revista „Convorbiri literare” astfel: în 1881, ianuarie, partea I, în aprilie partea a II-a şi în 1882, martie, partea a III-a, ultima parte fiind publicată postum, în 1892. Amintiri din copilărie este un roman autobiografic, romanul formării personalităţii unui tânăr şi un bildungsroman, care prezintă procesul educaţiei şi al experienţei dobândite de Nică, Ion Creangă fiind scriitorul care realizează „primul roman al copilăriei ţărăneşti” din literatura noastră. Definiţii Bildungsromanul este romanul devenirii, al creşterii şi formării unui personaj, urmărit în evoluţia lui, pe fundalul unor medii sociale diferite, realizând uneori …

Read More »

Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar, rezumat literar)

Tema predilectă a operei lui Marin Preda este cea rurală, reprezentată de satul românesc din Câmpia Dunării, supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, ilustrat prin familie, ţărănime şi drama ei istorică, pe care scriitorul o defineşte printr-un conflict violent cu ordinea socială şi ideologică a realităţilor vremii. Valoarea de excepţie a Moromeţilor constă în densitatea epică, în profunzimea psihologică şi în problematica inedită a satului românesc ante şi postbelic, surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. Scriitorul a intenţionat să realizeze o teatrologie românească „moromeţiană”, prin care să contureze perioada cuprinsă între „anii dinaintea celui de al doilea război mondial” (1937) …

Read More »

Luceafărul, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Dragostea lui Mihai Eminescu pentru folclorul naţional a fost profundă şi constantă, poetul simţindu-şi rădăcinile spirituale adânc înfipte în sufletul neamului românesc, după cum mărturisea el însuşi într-o însemnare făcută pe marginea unui manuscris: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Eminescu a fost fascinat de creaţiile populare, culegând doine, legende şi basme care l-au inspirat şi i-au influenţat întreaga creaţie. Basmele culese au fost prelucrate şi versificate, uneori modificate atât în conţinut, cât şi în semnificaţii, adaptându-le universului său poetic. Din cartea folcloristului german Richard Kunisch, cuprinzând şi basme …

Read More »

Junimea, grupare (societate) literar-culturală şi politică

Forme de manifestare (1) Întruniri săptămânale (2) „Prelecţiuni” populare (3) Iniţiative instituţionale (4) Publicaţii periodice (5) Burse pentru studii în străinătate (6) Manifestări publice comemorative (1) Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei mai cunoscuţi: Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile V. Pogor şi Theodor G. Rosetti, care propune denumirea societăţii. Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în: examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul de creaţie. Procedee folosite: ironia, …

Read More »

Cele din urmă lupte politice ale partidei naţionale şi produsele ei literare

Radu Mihnea şi Ştefan Tomşa, uneltele oarbe ale turcilor, purtară numai în taină o politică proprie. Astfel cel dintâi privea cu ochi buni vecinătatea lui Gavril; trebui, cu toate acestea, să contribuie personal, împreună cu tovarăşul său de suferinţe Tomşa, la izgonirea lui şi la moartea care-i urmă. Cu urmaşul acestui ultim Bathory, cu şiretul Gavril Bethlen (Bethlen Gabor), vrednicul imitator al lui Bocskay, amândoi domnii se legară printr-un jurământ de înfrăţire în timpul acestei campanii. În curând însă Radu şi acest al doilea Gavril se potriviră în dorinţa de a scăpa de moldoveanul setos de sânge. Partida creştină a …

Read More »

Povestirile istorice în versuri în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Cronicile versificate şi îndeobşte povestirile istorice în versuri, care încearcă să fixeze, într-o limbă înţeleasă de toţi şi într-o formă uşor de reţinut, evenimente memorabile din viaţa ţărilor române, cunosc, în epoca pe care o îmbrăţişăm, o neobişnuită înflorire, urmată de declinul lor grabnic şi definitiv. Ele se datorează deopotrivă, unor cărturari mărunţi, rămaşi anonimi, cât şi unor reprezentanţi instruiţi ai boierimii şi sunt redactate în româneşte, dar şi în limba greacă. Atitudinile pe care le dezvăluie merg de la reculegerea pioasă în faţa morţii năpraznice a unor puternici ai zilei, până la satirizarea caustică a oamenilor şi moravurilor unor …

Read More »

Cronicari şi cărturari români

Manifestate în Transilvania încă din secolul al XV-lea, influenţele umaniste s-au extins la sud şi est de Carpaţi începând cu secolul al XVI-lea, pentru a cunoaşte o adevărată afirmare în secolul următor. Sub influenţa umanismului, încep să fie scrise studii care susţin pentru prima oară în chip explicit şi argumentat originea latină a poporului român în ansamblul său şi unitatea limbii române. Ideile umaniste au condus totodată la realizarea unor opere originale de valoare care au îmbogăţit tezaurul culturii europene. Umanismul românesc Apărut în faza de apogeu a Evului Mediu românesc, umanismul a purtat în ţările române, spre deosebire de …

Read More »

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, după indicaţiile pe care le dau în această privinţă cuvintele de origine latină „a scrie” şi „carte” (în sensul de text scris). Documentar, existenţa scrierii este atestată cu începere din a doua jumătate a secolului al IX-lea. O serie de descoperiri arheologice, mai vechi şi, mai ales, foarte recente, aduc tot mai multe dovezi despre răspândirea scrisului, precum arată şi folosirea unor caractere variate – greceşti, runice, glagolitice şi chirilice – uneori amestecate între ele, ceea ce denotă o epocă de căutare. Dacă cele mai …

Read More »

Critica unei teze a lui Naum Râmniceanu

Scrierile lui Naum Râmniceanu, lăudând boierimea pământeană, pretind că divaniţii l-au ajutat pe Tudor Vladimirescu, când a venit cu Adunarea norodului la Bucureşti, să înţeleagă specificul realităţilor româneşti şi să urmeze o linie politică diferită de cea eteristă. Ei l-ar fi scos din îmbrobodirea fanarioţilor-eterişti, care reuşiseră „a-l avea numai organ până să-şi înlesnească ei treaba lor”. Falsitatea acestei concepţii ni se arată în lumina faptelor, care atestă că Vladimirescu a fost mai detaşat de Eterie decât boierii, şi că el a dat o orientare politică divanului boieresc. Comandantul oastei pandurilor s-a condus, ferm, după interesele societăţii româneşti. În schimb, …

Read More »