Economie

Dezvoltarea oraşelor. Meşteşugurile şi comerţul în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

O parte din oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei sunt în plină decădere (Oraşul de Floci, Târgşorul, Slatina, Târgul Putnei, Târgul Frumos, Orheiul), iar altele într-un vădit regres (Argeşul, Câmpulungul, Craiova, Adjudul, Dorohoiul, Hotinul, Siretul etc.). Cele legate de o ramură economică asupra căreia n-a grevat monopolul turcesc (viticultura, exploatarea sării), sau având o situaţie administrativă deosebită (reşedinţă domnească sau [episcopală) s-au menţinut la nivelul atins înainte de instaurarea dominaţiei otomane. În această categorie intră în Ţara Românească oraşe ca: Buzău, Piteşti, Râmnicul Vâlcea, Ocnele Mari, Târgovişte, iar în Moldova: Bacău, Cotnari, Hârlău, Târgul Trotuş, Suceava, Roman etc. E de remarcat …

Read More »

Comerţul exterior al României între 1864 şi 1878

Având o producţie industrială relativ mică şi o producţie agricola mare, România era puternic legată de schimbul cu străinătatea, unde exporta cantităţi importante de cereale şi vite şi de unde importa produse industriale şi coloniale. Pentru a face cunoscute produsele sale pieţei Europei occidentale, ea a participat la expoziţia universală din Paris în 1867 şi la cea din Viena în 1873. Reprezentând interesele moşierimii producătoare de cereale-marfă şi ale burgheziei comerciale şi cămătăreşti, guvernele României din anii 1864-1878, au dus o politică persistentă de favorizare a exportului de cereale. În 1865, taxa vamală de 5% ad valorem pe produsele exportate …

Read More »

Transporturile în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Dezvoltarea economică a principatelor a fost stânjenită, printre altele, şi de starea proastă a căilor şi mijloacelor de comunicaţie. Drumurile naturale, impracticabile pentru transporturi grele o parte a anului (mai ales primăvara şi toamna), insuficienţa cărăuşiei practicate de clăcaşi, menţinerea unor taxe tipic feudale, de pildă brudina şi taxele de intrare în oraşe, refuzul proprietarilor de a îngădui păşunatul pe locurile de popas ale cărăuşilor, lipsa de siguranţă etc. constituiau tot atâtea piedici pentru comunicaţii. Cheltuielile de transport crescuseră atât de mult, încât, la o distanţă mai mare de 100 km de porturile Dunării, ele absorbeau valoarea grânelor. Deşi, spre …

Read More »

Comerţul intern în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Creşterea pieţei interne, care serveşte şi drept bază de aprovizionare a comerţului extern, este arătată de numeroase izvoare. E drept, pe de altă parte, că informaţia mult mai bogată de care dispunem pentru secolul al XVIII-lea nu face uneori decât să pună în lumină fenomene pe care istoricul le poate constata abia acum, deşi ele îşi au o origine mai veche. Piaţa internă continuă să cunoască cele două forme ale comerţului: permanent şi periodic. Existenţa în cadrul oraşelor – documentată, în ce priveşte centrele principale, încă din secolul al XVII-lea – a două sau mai multe centre de negoţ permanent …

Read More »

Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

În afară de pierderea libertăţii politice – cu toate consecinţele ei pentru viaţa de stat, atât din punct de vedere intern cât şi extern – aservirea de către turci a însemnat pentru Moldova şi Ţara Românească supunerea la un sistem de nemiloasă exploatare economică. Acest sistem, care-şi dobândeşte formele complexe în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, a constituit o frână puternică în dezvoltarea lor social-economică. Istoriografia burgheză a ignorat studierea consecinţelor acestui regim asupra dezvoltării social-economice a ţărilor române, creându-se astfel o imagine falsă a acestei dezvoltări. Regimul dominaţiei otomane cuprindea, pe lângă plata tributului, un lung şi …

Read More »

Dezvoltarea capitalismului în agricultura din România între 1864 şi 1878

Reforma agrară din 1864 a dat un puternic impuls dezvoltării capitalismului în agricultura României, începută într-o anumită măsură încă mai înainte, pe o cale deosebit de greoaie şi dureroasă pentru ţărănime. În condiţiile în care reforma din 1864 subminase din temelie sistemul gospodăriei bazate pe clacă, în ţară se desfăşura un proces de trecere de la gospodăria bazată pe clacă la gospodăria capitalistă. Trecerea la producţia agricolă capitalistă necesita însă prezenţa a două serii de factori. În primul rând, era necesar ca inventarul ţărănesc să fie înlocuit cu inventarul moşierului, iar agricultura „să fie organizată ca oricare întreprindere comercială-industrială, şi …

Read More »

Industria manufacturieră în Transilvania în secolul al XVIII-lea

Dezvoltarea industriei manufacturiere din Transilvania în secolul al XVIII-lea a avut de întâmpinat numeroase piedici. Pe plan intern, procesul istoric de naştere a manufacturilor a fost frânat de raporturile feudale din agricultură, precum şi de existenţa unor puternice organizaţii de bresle meşteşugăreşti la oraşe. Stăpânirea austriacă a întreprins unele încercări de reglementare a raporturilor din agricultură şi a activităţii breslelor, însă rezultatele n-au corespuns aşteptărilor. Temeliile statului feudal au rămas de fapt neschimbate, deoarece Curtea imperială şi păturile privilegiate din Transilvania aveau interese comune. Nobilimea şi orăşenimea bogată vedeau în stăpânirea austriacă forţa în stare să le apere de nemulţumirile …

Read More »

Agricultura în Dacia romană

Deşi în antichitate Dacia era cunoscută mai întâi ca o provincie bogată în aur şi în alte minerale, economia ei de bază a constituit-o însă agricultura şi păstoritul. Avem puţine documente arheologice rămase în legătură cu această principală ramură de producţie. Progresul tehnicii agricole, producţia de cereale, creşterea vitelor şi pomicultura, precum şi dezvoltarea unor alte relaţii agrare de tip sclavagist, au fost determinate în Dacia de noua orânduire a formei de exploatare, introdusă odată cu cucerirea provinciei. Dezvoltarea ulterioară a formelor de proprietate funciară a avut o influenţă determinantă. Tot pământul Daciei fiind considerat ca pradă a poporului roman …

Read More »

Economia Transilvaniei în perioada 1849-1867

Mijloacele de transport În vederea exploatării bogăţiilor naturale ale Transilvaniei de către burghezia din Austria s-au construit primele căi ferate din Transilvania (construirea liniei Oraviţa-Baziaş era numai începută înainte de revoluţia din 1848, dar nu fusese terminată). Până la sfârşitul acestei perioade s-a ajuns ca liniile ferate să lege centrele industriale din monarhie cu bazinele carbonifere şi siderurgice ale Transilvaniei, atingând – inclusiv cele în construcţie – circa 500 km. Interesele economice ale Transilvaniei cereau construirea liniei Oradea-Cluj-Braşov, care urma să fie prelungită până la graniţa României. Toate insistenţele unor oameni înaintaţi, ca George Bariţiu, au rămas însă zadarnice. Burghezia …

Read More »

Dezvoltarea capitalismului în agricultura din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

După 1867, agricultura Transilvaniei a păşit tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste. Această tendinţă a fost favorizată de creşterea cererii de produse agricole în urma lărgirii pieţei interne a Transilvaniei şi a monarhiei austro-ungare în general, mai ales datorită dezvoltării industriale a Austriei şi Cehiei. Transilvaniei îi era rezervat şi pe mai departe rolul de furnizor de produse agricole pentru aceste regiuni. Cerealele din Transilvania apuseană erau exportate şi peste hotare, în ţările de intensă dezvoltare industrială: Germania, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda şi chiar Anglia. Construirea reţelei de căi ferate a avantajat circulaţia produselor agricole. Aceste împrejurări au creat …

Read More »